Poezii pentru prima zi de scoala

Astepti cu drag scoala? Poezii pentru prima zi de scoala

Poezii pentru prima de zi de scoala. Poezii despre prieteni si prietenie. 

 

Sunt eleva-n clasa-ntai

de Emilia Plugaru
                    
Cand umblam la gradinita
Eram inca miticuta.
Azi sunt bucuroasa tare
C-am crescut un pic mai mare.

Tot mai mare o sa cresc,
Am sa-nvat cum sa citesc,
Cum sa scriu si sa socot –
Toate-toate-am sa le pot!

Caci as vrea sa stiti, copii:
Sunt eleva-n clasa-ntai!

Colegi de clasa

de Emilia Plugaru
                      
in curtea fiecarei scoli,
Tinandu-se timid de mana,
in zi de toamna linistita,
Un palc de prichindei se-aduna.

in ochii lor sclipesc stelute
De bucurii nemarginite
Si cine stie cate drumuri
De-aici prin lume sunt pornite?

Pana mai ieri amici de joaca,
ii vezi acum porniti de-acasa.
Vor trece ani, ei vor ramane
Colegi de scoala si de clasa.

Si vor avea si alti prieteni,
Si alti colegi, dar n-o sa poata
Aceasta minunata zi
S-o uite careva vreodata.

Iar peste vremi cand se vor strange,
Putini sau multi iar impreuna,
Vor rade poate si vor plange,
Si se vor tine iar de mana.

Ca si acum, in zi de toamna,
in zi de mare sarbatoare,
Cand stau ca puii ocrotiti
De prima lor invatatoare…

Am vrea, stiu bine, uneori,
Sa fim ca si odinioara,
Copii cuminti si pe o clipa,
Sa ne vedem iar gramajoara…

S-a sfarsit vacanta mare

de Emilia Plugaru
                      
Azi la scoala-i sarbatoare –
S-a sfarsit vacanta mare,
Clopotelul vesel suna,
Toti elevii se aduna.

Vin la scoala mari si mici
Cu parinti si cu bunici,
Iar acei mai mititei
T-a-a-r-e-s dulci si frumusei!

Sunt micuti, dar sunt voinici,
Ia priviti-i ce mai pici:
Un ghiozdan plin de stiinta
Duc in spate – au vointa!

Vor sa-nvete dintr-o data
Sa citeasca, sa socoata…
Si noi tot am fost ca ei
Cand eram mai mititei.

In ograda la bunici 

de Emilia Caldararu

In ograda la bunici
Am prieteni mari si mici,
O vacuta cu laptic,
Ca sa cresc mare voinic.
Doi cai eleganti,frumosi.
Ce ma plimba bucurosi.
Mai sunt si vreo trei catei
Mai mereu ma joc cu ei!
Si sunt patru pisicute.
Cu blanita si gherute.
Toti sunt prieteni mei.
Si am mare grija de ei!

Nelu

de Elena Farago

Dintr-un rest de prajitura,
Nelu face firimituri.
Mama-l vede si-l intreaba:
-Iar nu esti copil de treaba
Nelule, si-mi faci gunoi?
Cum fu vorba dintre noi?

-Vorba noastra? Stai sa-ti spun
Ca sa vezi cum o tine minte:
Sa ma fac tot mai cuminte
Si mai harnic si mai bun.
-Si de ce imi faci gunoi?
-Pentru vorba dintre noi.
Eu acum fac firimituri
Pentru puii randunicii,
Ca sa aiba si ei micii,
Azi , la masa, prajituri...

Prietenul

de Grigore Vieru

Un prieten – stiti voi oare? –
E comoara cea mai mare!

Omul fara de prieteni
E ca bradul fara cetini.

Ca ogorul fara apa,
Ca o mâna fara alta.

Un prieten, ia aminte,
Nu se cumpara, nici vinde!

Daca si voi stiti poezii pentru prima zi de scoala, asteptam cu interes sa le impartasiti cu noi. Multumim!

JOCURI COPII

Jocuri educative pentru copii

1. JOCUL COSULETUL RUPT

Copiii stau pe scaunelele aranjate în cerc. Conducatorul jocului sta în mijloc. Fiecare copil îsi alege numele unui fruct pe care îl anunta grupului. Conducatorul, miscându-se în cerc, trece prin fata scaunelor si spune, de exemplu: „Ma duc la piata sa cumpar si sa pun în cosulet un mar.” Copilul care a ales sa fie mar se ridica si porneste dupa conducator, care-si urmeaza permanent mersul în cerc. Conducatorul spune iar: „Ma duc la piata sa cumpar si sa pun în cosulet o para”. Copilul care este „para” se ridica si se aseaza în spatele copilului care este „mar”. Jocul continua astfel, pâna când conducatorul exclama brusc: „S-a rupt cosuletul!” La aceste cuvinte, fiecare copil, inclusiv conducatorul jocului, se repede sa ocupe un scaun. Dar pentru ca în cerc exista un scaun mai putin si initial toate scaunele erau ocupate de „fructe”,nefiind nici un loc liber pentru copilul din mijloc,
desigur ca un copil va ramâne în picioare. El va deveni noul conducator al jocului. Se pot înlocui, în functie de obiectivele urmarite, numele de fructe cu nume de legume, jucarii, plante, animale etc.

2. JOCUL FLORAREASA

Un copil îndeplineste rolul de „florareasa”, iar „cumparatorii” sunt doi copii alesi prin tragere la sorti cu biletele. Copiii (florile), stau pe scaunele în semicerc sau turceste pe covor. Florareasa împreuna cu conducatorul jocului, dau nume de flori copiilor, fara sa auda cumparatorii, de exemplu: trandafir, lalea, ghiocel, crizantema, garoafa etc. La semnalul de începere a jocului (o jucarie muzicala, sonerie), „cumparatorii” vin pe rând, sarind într-un picior pâna în fata copiilor, îl saluta pe „vânzator” si îl roaga sa le vânda o floare careia îi spune numele. La auzul numelui, „floarea” trece în spatele „cumparatorului”. Al doilea cumparator procedeaza la fel si jocul continua pâna când sunt cumparate toate florile. La sfârsitul jocului, cei doi „cumparatori” se aseaza fata în fata, având între ei trasa o linie. În spatele lor, se prind de mijloc copiii „flori”. Câstiga echipa care reuseste sa o traga pe cealalta peste linie.

3. JOCUL CASA, CASUTA, CINE LOCUIESTE AICI?

Acest joc se poate desfasura în sala de grupa sau în curte. Fiecare jucator (nu mai multi de 6) îsi aseaza scaunelul unde doreste în spatiul destinat jocului. Conducatorul jocului bate la usa unei „casute” si întreaba: „Casa, casuta, cine locuieste aici?”. Copilul raspunde: „Eu, Gabriel!” Întrebarile continua despre: familie, preocupari, prieteni, vecini, jocuri preferate etc.
În final, copilul este întrebat daca nu cunoaste o fetita pe nume de ex.: Maria. Raspunsul este afirmativ si pornesc împreuna la alta casa. Jocul se continua pâna sunt vizitate toate casutele.
Conducatorul jocului îi avertizeaza ca „Vine ploaia!”. Toti copiii alearga la casutele lor. Câstiga copiii care au raspuns repede si corect la toate întrebarile.
VARIANTA: jucatorii legati la ochi si asezati într-un colt al grupei trebuie sa ajunga la casuta lor. Conducatorul jocului îi dirijeaza prin comenzi ferme: batai din palme, numaratori, sau „la dreapta”, „la stânga”, „tot înainte” etc. Câstiga copilul care a ajuns primul la casuta lui.

4. JOCUL UNDE ESTI, CHIMITA?

Copiii sunt asezati în formatie de cerc, cu fata spre centru, tinându-se de mâini. În mijlocul cercului se afla doi copii, legati la ochi. Unul este Chimita si are în mâna un clopotel, celalalt este „copilul curios”. La semnalul de începere a jocului, „copilul curios” întreaba: „unde esti, Chimita?” Acesta raspunde: „aici!”, sunând din clopotel. „Copilul curios” se îndreapta spre locul de unde a auzit clopotelul, încercând sa-l prinda pe „Chimita”, care trebuie sa se deplaseze în cerc. Daca Chimita este prins într-un minut, ei trec în cerc si se aleg alti doi copii care continua jocul; daca nu este prins, jocul continua în aceeasi formatie, pâna când Chimita este prins.

5. JOCUL CE VREI SA FII: SOARELE SAU LUNA?

Copiii, aranjati unul dupa altul, se tin de mâini, formând un lant. Doi copiii, Soarele si Luna, se tin de mâna facând un pod. Fiecare copil care vrea sa treaca pe sub pod este oprit si întrebat la ureche: „ce vrei sa fii: Soarele sau Luna?” Astfel, copiii se grupeaza dupa preferinta, fara sa stie optiunea celorlalti, în spatele Soarelui sau Lunii. La finalul jocului, cei doi copii îsi aseaza medalioanele
în piept ca semne distincte- Soarele si Luna. Se formeaza doua cercuri. Se numara partenerii de joc pentru a se stabili astrul cel mai iubit, apoi alearga în cerc pâna la comanda „Stop!” Jocul se repeta la solicitarea copiilor, putându-se schimba numele personajelor principale: Greiere-Furnica, Ziua-Noaptea, Cer- Pamânt etc.

6. JOCUL CINE MUNCESTE?( joc de mima)

Potrivit cunostintelor lor si posibilitatilor de mimare, fiecare copil îsi va alege o meserie pe care vrea s-o reprezinte (sofer, violonist, pianist, croitor, pictor, bucatar) La semnalul conducatorului jocului: „ începem lucrul”, fiecare copil va mima meseria aleasa. La un moment dat, conducatorul întrerupe
activitatea prin diferite indicatii. De exemplu: „pictorii dorm!”. Atunci, toti pictorii întrerup activitatea si se prefac ca dorm. Alte comenzi care pot fi date: „croitorii fac gimnastica!”, „bucatarii vin la mine!” etc. Jucatorii care se încurca sunt scosi din joc.

POEZII DESPRE PISICI

Poezii cu animale - PISICI

Pisica

Azi pisica mea e trista
ca nu are o batista
sa-si stearga cu ea mustata
ca ia murdarit-o rata
Pisicut-o stai nitel
ca-ti aduc un prosopel
dar pana ma intorc cu el
ai grija de soricel.

Pisicuta Mita

Pisicuta Mita
Si-a gasit un ghemotoc
Sa se joace langa foc
Dar dupa ce obosesste
Langa soba ghemuieste.

Pisicuta pis, pis, pis

Pisicuta pis-pis-pis
Te-am visat azi noapte-n vis
Te spalam, te pieptanam,
Funda rosie-ti puneam
Dara tu te-ai suparat,
Pe obraz m-ai zgariat
Pisicuta, draga mea
De ce esti atat de rea?
Nu sunt rea, dar sunt micuta
Ia sa-ti mai dau o labuta.

Pisicuta si pasarica

Jos, in iarba, sta o pisica,
Sus, in pom, e o pasarica,
Pisicuta spune: "Miau,
Puisorul vreau sa-l iau!"
"Sa nu-mi iei puisorul,
Ca te bat cu betisorul!"

Pisicuta

Pisicuta noastra-i hoata
A facut o boroboata
In camara a intrat
Si pe furis a luat
O bucata de friptura
Mama nu stia ca fura
Ca de ar stii ea vreo-data
Vai de coada ei tarcata

Pisicuta

Pisicuta mea cea mica
S-a imbolnavit de gripa
De gripa si de pojar
Si am dus-o la spital
Doctorul mi-a dat reteta
Sa o plimb pe bicicleta
Bicicleta si-a spart roata
Si pisica si-a rupt coada.

Pisoii

de Ion Cârnu


Trei pisoi porniti pe joacã.
Au gãsit un ghem pe masã.
Si începând sã-l dea de-a dura
Au întins sfoara prin casã.

Tare mult s-au mai jucat.
Pânã când au obosit
S-au legat, s-au încurcat
Si asa au adormit.

O zi a muncit pisica
Desfîcând cu un forfecel,
Dar mai iute treaba asta
O fãcea un soricel.

Pisoiul 1

Un pisoi cat portocala se juca de-a ala bala
cu o minge de hartie
rosie si albastrie
cu piciorul si cu gura o-nvartea si-o da dea dura
o-ntorcea si-o sucea si deloc nu obosea.

Pisoiul 2

Un pisoi cat portocala
Se juca de-a alandala
Cu o minge de hartie
Rosie si albastrie
Mica cum imi place mie.

Miaunica Biancai

Miaunica-i o pisica
Ce-i cu ea?
De-o saptamana
N-are nici un ghem de lana
Sa se joace, sa se dea
Dura, dura pe podea!

Miaunica

Miaunica, e o pisica
Mica, mica, mititica
Cu mustatile de nea
Si botic de catifea.
Paru-i negru matasos,
Subtirel dar e frumos.
In picioare e-ncaltata
Cu ghetute moi de vata.
Astea-s ghete? sau pernute.
Sta cu cele cinci gherute
Si cum vede-un soricel
Tipa, tipa dupa el.

POEZII DESPRE CATEI

Poezii cu animale - CATEI

Catelasul Azorel

Catelasul Azorel
Sta-n ograda chiar la el
Dar de intra cineva
El de-ndata latra asa: Ham, ham, ham.

Catelul

Un catel cat portocala
Se juca de-a ala-ndala
Cu o minge de hartie
Rosie si albastrie
Cu piciorul si cu gura
O prindea o da de-a dura
O-nvartea si o sucea
Si de-loc nu obosea

Catelus cu coada scurta

-Catelus cu coada scurta
Cum ti-ai petrecut la nunta?
-Am fost mare bucatar
La friptura si gratar
S-am dansat cu-o pisicuta
S-am calcat-o pe labuta
..........Miau

Catelus cu parul cret

Catelus cu parul cret,
Fura rata din cotet.
El se jura ca nu fura
Si l-am prins cu rata-n gura
Si cu ou-n buzunar,
Hai la Sfatul Popular.

Nu ma duc c-am fost o data
Si am cazut cu nasu'-n balta.

Catelusul schiop

Elena Fargo

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mã misc: top, top,
Râd când mã-ntalnesc copiii,
Si mã cheama "cuciu schiop".

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mã gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sã traiesc.

Si când mã gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea sã stau cu dansii,
Sã mã joc si sã-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am sã mor...

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sã-mi fie bun,
Si-as putea sã-l musc odata
De picior, sã mã razbun,

Dar il las asa, sã vada
Raul, cã un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.

Catelusul

Un catel cat portocala
Se juca de-a alandala
Cu o minge de hirtie
Rosie si albastrie
Cu piciorul si cu gura
O prindea, o da de-a dura,
O-ntorcea si o-nvirtea
Si deloc nu obosea.

POEZII DE FAMILIE

Poezii pentru copii despre familie

2

Suntem 2, sora si frate,
Inimioare-ngemanate,
Ne-ajutam mereu frateste,
Unde-s doi puterea creste ! 

5 ani 

Cine zice ca sunt mic
Am 5 ani si sunt voinic
Diminieata cand ma scol
Ma spal pe miini, pe gat, pe fata
Fara nici un ajutor
Tiii ce rau m-am incaltat
Stangu-n dreptu-l-am bagat
De ce radeti?
Nu-i nimic, am 5 ani si sunt voinic!

Are mama o fetita 
de I. D. Pietrari   

Are mama o fetita,
Cu ochi mari, cu gura mica,
Fruntea ca o poienita,
Genele de rindunica,
Si, pe-obraz, o alunita,
Dar are ceva ce-i strica:
ii e parul ciufulit,
Parca s-au jucat in el,
Pina cind au obosit,
Trei motani si-un soricel,
Si-un arici foarte grabit.
O, ce bine i-ar sedea
Daca si l-ar pieptana.

Familia 
de Emil Dorian

Cat e ceasul?
Ce vrei sa-mi spui?
Tata de la strungul lui
Plec-acum si dupa el,
Vine acasa irinel,
Un dintre surioare,
Care este tesatoare.

Are in mana ei de fata
Opt razboaie deodata.
Vine apoi si
Nicusor,
Care e aviator
Si mi-a spus c-o sa ma ia
Intr-un zbor la
Moscova.

Familia mea

Taticul meu e muncitor,
Lucreaza tot mereu cu spor.
E harnic, vesel si cinstit
Si-n hotarare, neclintit.

Mamica mea e muncitoare,
Cu fata vesnic zambitoare, in munca nimeni n-o intrece,
Caci mana ei face cat zece.

Dar eu cu toate ca sunt mic
Nu credeti ca sunt de nimic,
Am meserie cu renume,
Sunt zidar de-o noua lume.    

Fetica 
de tudor arghezi

Ce duh ai si ce putere.
Sa-mpletesti ceara cu miere.
De la floarea din gradina.
Ostenita de albina?
Tu aduni de pe meleaguri.
Pentru stupi si pentru faguri.
Pulberi, roua. stropi si leacuri,
Poate ca de mii de veacuri.
Ca din lana, ca din ace.
Tesi reteaua de ghioace.
De celule-n care pui
Mierea dulce si un pui.
Scule, numere, cantare
Au spus la masuratoare
Ca-ncaperea cea mai mare
In gaoaca cea mai mica
E ghiocul tau. fetica.
Esti, pe lumea de sub cer.
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric. fara sa stii.
Ai facut bijuterii
Si minuni in toata clipa
Cu musteata si aripa.
Si. cum stii. muncind, sa taci.
Nu te lauzi cu ce faci. 

Matei cel harnic 
de Mariana Filip

In odaia celor mici
Azi,
Matei e de servici.
Dupa ce-a mancat, degraba,
S-a si apucat de treaba.

Sterge mobila de praf
Cu o carpa de postav.
Scaunelele, curand,
Le va lustrui, pe rand.

Dar ganditi c-a terminat?
Mai la urma si-a lasat
Cai, masina, vagonete,
Sa le stearga pe-ndelete!

Nici papusile motate
Inca nu sunt curatate.
Ursul tipa ne necaz,
Ca s-a murdarit pe-obraz.

Dar
Matei, cu maini dibace,
Harnic sterge, sa le-mpace,
Iute, iute, caci la joaca
Vin copiii, sa petreaca.

Pe la noi, la gradinita,
A venit, azi, o fetita
Cu par negru in inele
Si in ochi cu albastrele!

Eu am s-o intreb indata,
De ce tot sta suparata?
De ce nu vrea sa se joace?
Oare calul meu nu-i place'

Sta in colt si nu vorbeste
Si la urs mereu priveste
Cum tot mormaie si sare!
Ei, de urs, i-e frica tare!

Ursul ce te-a speriat,
Din postav e fabricat!
Cheia de i-o invartesti,
E destul ca sa-l pornesti!

Pe copii i-ama dunat,
Ursul l-am inconjurat,
Si de maini, cu toti ne-am prins:
Hora mare am intins.

Si-am pornit-o toti la joc,
Cu fetita la un loc.
Teama nu-i mai e de-acum
Suntem toti prieteni buni  

Sfredelus si bunica
de D. Botez

Sfredelus are-o bunica.
Sta acasa singurica,
Findca e batrana-acus
Si cu ea sta
Sfredelus.

Amandoi fac treaba-n casa:
Ea gateste pentru masa,
Iar el nu-si mai afla loc:
Cara lemne pentru foc;
El le taie cu-o secure,
El le-aduce din padure.
El le urca sus pe deal,
El e vizitiu si cal
Si se-ndeamna la urcus: -
Hai calut, hai
Sfredelus!

Bunicuta cand il vede,
Bucuroasa se repede
Sa-i descarce ea caruta,
Si-l pofteste bunicuta,
Dandu-i un pahar cu ceai:

Hai sa dam apa la cai!  

Tica Tica

Tica - tica - tica
M-a batut mamica
Ca mi-a papat pisica
Toata mancarica
Si m-am dus la scoala
Cu burtica goala!
Si-am venit acasa
Cu burtica grasa

POEZII DESPRE JUCARII

Raftul cu jucarii

Raftul cu jucarii
E-o poarta spre poveste
Un prag de basm
Spre lumea de vis si bucurii,
Surad in el papusi
Cu plete blonde, brune, castanii,
Si ursuleti de plus cu ochii vii,
Catei de blana, cafenii,
Un elefant cu trompa mare
Si cu vesta gri,
Papusa clown
Care bate intr-o toba,
Harnici cosari
Cu urme de la soba
Si un puisor, un bulgaras de soare,
Urcat pe un capac de stropitoare
Mirandu-se cat poate fi de mare.

Sfatul jucariilor
de Mache Iliut

Desi ora e tarzie,
Uite, nici o jucarie
Nu poate dormi.
Azi sunt tare suparate
Si raman la sfat cu toate
Pana-n zori de zi.

Uite, spune-o minge mica,
Nicu m-a intepat.
Mi-am pierdut puterea toata
Si m-am dezumflat.

Coada mi-a taiat c-o lama,
Spune un catel
Si de atunci mi-e tare teama
Sa ma joc cu el.

Si asa s-au plans cu toate,
Jucariile stricate.
Iar apoi cand au sfarsit,
O scrisoare-au intocmit
Tuturor copiilor,
Din partea jucariilor.

Jucariile
de Ana Tudoras

Noi ne jucam c-un urs de plus,
Iar altii cu tractoare.
Trei fete plimba trei papusi
In rosii carucioare.

Da, avem multe jucarii,
Dar de le strici, vezi bine,
Ramai si tu si alti copii
Cu jucarii putine.
Si-n scrisoare au spus atat: "
Noi de azi am hotarat
Sa fugim de acei copii
Care strica jucarii."

Irinel

Obrajorul de fetita
Cu o bucla strengarita
Glasul zvon de clopotel
E papusa Irinel,
Asezata cum o stii
Pe raftul cu jucarii.
E cuminte, harnicuta
De cand e la gradinita.

Cantec de adormit papusa

Nani, nani, papusica,
A venit o randunica
Sa-ti presare peste somn
Toata boarea dintr-un pom,
Toate florile, si-n ele
Sa iti faci leagan din stele,
Sa te uiti pe cer sa vezi
Unde-i Capra cu trei iezi,
Fat-frumos unde-i plecat
Cu Motanul incaltat....
Nani, nani, papusica,
Tu esti mica…… eu sunt mica……

POEZII CU ANIMALUTE

Albinita 

In gradina de flori plina
Vesel zboara o albina,
Zumzaie din floare în floare
Ispitita de culoare.

Florile rad în lumina,
Canta întreaga gradina,
Ea culege migalos
Polenul cel pretios.

Catelus cu parul cret
 
Catelus cu parul cret
Fura rata din cotet
Si se jura ca nu fura
Dar l-am prin cu rata-n gura!


Closca 

Closca noastra cea motata
Este foarte suparata,
Scurma curtea, rascoleste
Si mereu cotcodaceste
Fiindca puii ei motati
Tare-s neastamparati.
Le tot spune si-i învata,
Tot mereu le da povata.
Însa puii-s mici, nu stiu
Si tot striga piu, piu, piu!

Copilul si furnica
 
Un copil din grupa mica
O întreaba pe furnica:
- Ce tot cari, tu, în spinare
Cat este ziua de mare?
Nu ti-e greu, nu obosesti?
Stai putin sa te odihnesti!

- Of, nu pot, copile draga,
Eu muncesc ziua întreaga,
Car, adun în musuroi
C-am copiii mici... si-apoi
Ai si tu parinti ca mine,
Stii cat muncesc pentru tine?

Cutu-Cutu 

Cutu - Cutu
Na Grivei
Mamaliga daca vrei.
Daca nu, o bag in sac
Si-o dau maine la gansac

Cutu-Cutu 

Cutu - Cutu
Na Grivei
Mamaliga daca vrei.
Daca nu, o pun in cos
Si-o dau maine la cocos

Furnica 
de Pauna Razvan

Stiti voi ce face furnica?
Nu sta toata ziulica.

Roboteste in gradina
Ca o buna gospodina.

Si isi strange in camara
Toata munca ei de-o vara.

Stiti sa-mi spuneti, ca furnica
Cine-i harnica? mamica.

Gandacelul
de Elena Farago

De ce ma strangi in pumnul tau
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare?
De ce ma strangi asa de rau?
Copil ca tine sunt si eu
Si-mi place sa ma joc si mie.
Si mila trebuie sa-ti fie
De jalea si de plansul meu.
De ce vrei tu sa ma omori
Caci sunt si eu copil ca tine
Si-ar plange mama dupa mine. Si-ar plange bietele surori.
Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile
Si-acum indura-te copile
Si lasa-ma ca nu mai pot!

Hi, calutule

Hi, calutule,
Hi, murgutule
Cu copite
Potcovite,
Sa pornesti iute ca vantul,
Sa atingi abia pamantul,
Esti voinic, calutul meu,
Tu tragi carul cat de greu.
Caru' iute, parca zboara
Cu intreaga lui povara.
Si pe saci, calutul meu,
Hop, m-am asezat si eu!
Am un stegulet frumos
Si il flutur bucuros,
Dar cum zbori cu carul plin
Eu abia, abia ma tin..

Iepuras dragalas
 
Iepuras dragalas
A fugit peste imas
Si s-a dus colo sus
Intr-o tufa s-a ascuns
Dar Codau, caine rau
L-a gonit din cuibul sau
Si-a plecat speriat
In cel codru-ntunecat!

Miau

Pisicuta noastra Miau
Vrea cereale ca sa-i dau
Dar eu singur mi le fac
Si le pap ca tare-mi plac
 
Miaunica
de D. Botez

Miaunica, e-o pisica
Mica, mica, mititica,
Cu mustatile de nea
Si cu bot de catifea.
Paru-i negru, matasos,
Subtirel e si lucios.

Si-n picioare e-ncaltata
Cu ghetute moi de vata..
Astea-s ghete sau pernui
Stau in ele cinci gherute
Si cand vede-un soricel,
Tipa, tipa, dupa el...

Mos-Andrusca 
de Otilia Cazimir

Mos-Andrusca, iepuras,
A pornit-o spre oras.
Cu chitara la spinare,
Ca sa faca o cantare.

Dar vulpoiul vanator
Sta cu pusca la picior.
Uite-l ca ridica pusca
Si-l impusca pe
Andrusca!

Pif-paf!
Mai puscas,
Unde-i bietul iepuras? 

Pisicuta

Pisicuta pis,pis,pis,
Te-am visat astanoapte-n vis,
Te spalam, te pieptanam,
Funda rosie-ti puneam
Dar tu cu labuta
Mi-ai zgariat manuta!
 
Puisorul cafeniu 
de Otilia Cazimir

A iesit din ou, la soare,
Cel din urma puisor.
Se usuca pe-aripioare
Si-o porneste binisor.

Sta gaina la-ndoiala,
Ca din sapte puisori,
Sase-s galbeni-galbiori
Ghemotoace de beteala

Numai cel de la sfarsit
A iesit mai ponosit!
Si se-ntreaba speriata:
Nu cumva-i de ciocolata?...

Ratusca

O ratusca îmbufnata
Sta pe mal cam suparata.
- Mac, mac, mac
Si mac, mac, mac,
Eu în balta nu ma bag
Ca ma ud pe lopatele,
Nu mai pot merge cu ele.
- Ga, ga, ga!, rade gansacul.
- Oac, oac, oac!, striga brotacul.

Unde ati mai vazut voi,
Dragi copii de pe la noi,
O ratusca suparata
Sa nu vrea sa intre în balta?

Mai, ratusca mititica,
Intra în balta fara frica.
Acolo te racoresti
Si prieteni buni gasesti!

Soarecii
 
Unde-i mata sa ne vada,
Sa ne vada, sa nu creada?
    Chit-chit-chit!
    Chit-chit-chit!
Mata-i dusa de acasa,
Soarecii joaca pe masa:
    Chit-chit-chit!
    Chit-chit-chit!

Unde-i mata sa ne vada
Ca am luat casa în prada?
    Chit-chit-chit!
    Chit-chit-chit!
Mata-i dusa în camara,
Noi suntem stapani în tara!
    Chit-chit-chit!
    Chit-chit-chit!
   
Zdreanta
de Tudor Arghezi

L-ati vazut cumva pe zdreanta.
Cel cu ochii de faianta?
E un caine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.
Parca-i strans din petice,
Ca sa-l tot impiedice.
Ferfenitele-i atarna
Si pe ochi, pe nara carna,
Si se-ncurca si descurca,
Parca-i scos din calti de furca.
Are insa o ureche
De pungas, fara pereche.
Da tarcoale la cotet,
Ciufulit si-asa laiet,
Asteptand un ceas si doua
O gaina sa se oua,
Care canta cotcodoace,
Proaspat oul cand si-l face.
De cand e-n gospodarie,
Multe a-nvatat si stie,
Si, pe branci, taras, grabis,
Se strecoara pe furis,
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul. "
Unde-i oul?" a-ntrebat
Gospodina.
L-a mancat!
Stai nitel, ca te dezvat,
Fara matura si bat.
Te invata mama minte.
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar de cum l-a imbucat,
Zdreanta l-a si lepadat
Si-a-njurat cu un latrat.
Cand se uita la gaina,
Cu culcusul lui, vecina,
Zice zdreanta-n gandul lui:
S-a facut a dracului.

Tincuta si azorel
de A. Toma

Vin la maica.
Azorel.
Sa te spele ea nitel
Cu sapun si cu burete.
Ca murdar mai esti. baiete!
Stai sa-ti fac nitel clabuc
Pe la ochi si la nasuc.
Dar sa nu tipi. ca-i rusine;
Ca eu mama. Iti vreau bine.
Toti sa zica: uite. cutu.
Ce curat e el. dragutul!

POEZII DESPRE GRADINITIA

Grădiniţa
Ilinca Neacşu

Grădiniţa-i minunată,
Nu mă dau acas’ plecată
Vine mama să mă ia
Dar nu pot să plec aşa…
Păpuşile n-au mâncare,
Iepurşi-s la plimbare,
Cuburile-mprăştiate
Când le mai adun pe toate?!
Uite cărţi chiar şi caiete,
Desenate pe-ndelete
Toate, toate îmi vorbesc
De copii imi povestesc.
De păsări, de animale,
De alte vieţuitoare.
Si aşa povşti frumoase,
Nicăieri n-am auzit!
Feţi-Frumoşi, împărătese
Chiar cu mine au vorbit.
Şi culori, şi acoarele
Şi păcuţe subţirele.
Spun mereu la poezii
Fac steluţe argintii.
E o lume fermecată!
Sunt aşa de ocupată,
Nu mă las acas’ plecată!

La grădiniţă
Maria Petre

Sunt cea mai dulce fetiţă
De la noi din grădiniţă
Şi mie mi-a spus mămica
Să n-am teamă de nimica.

Că domna educatoare
E bună-nţelegătoare
Are grijă de copii
Ca de proprii ei fii

Intru-n clasă şi mă joc
Cu copiii la un loc
Invăţăm sa desenăm,
Să construim, să cântam.


Dor de grădiniţă
Sabinica Marin

Răi îmi pare câteodată
Când mama în prag se arată
Mă ia din copii, din clasă
Ca să mă ducă acasă.
Rău îmi pare de copii,
De multele jucării
Şi de doamna ce ne-nvaţă
Cu glas blând ne dă povaţă
A doua zi mă trezesc
Şi de zor mă pregătesc
Să ajung iar în clasa mare
La doamna educatoare
Lucruri bune să-văţăm
Să cântăm să ne jucăm.

Educatoarea mea
Georgeta Savu

M-a-nvăţat ce-i bucuria,
M-a-nvăţat ce-i omenia,
M-a-nvăţat cum să mă joc,
M-a-nvăţat cum să mă port.

M-a-nvăţat să povestesc,
Să pictez, să socotesc,
Să iubesc curat o floare,
Să privesc rumos spre
                          Soare.

M-ajută să-mi fac prieteni
M-ajută să fiu puternic.
M-ajută să cred în Mine,
M-ajută să-nvăţ ce-i Bine.

Pentru câte m-a-nvăţat,
Pentru grija ce mi-a dat,
Vin acum să-I mulţumesc,
Cu respect să o privesc
Şi să ii şoptesc fierbinte,
-Da, mi-ai fost a un
                            Părinte.

La grădiniţă
Matilda Ştefan

Ionel şi cu Gheorghiţă
Merg voioşi la grădiniţă.
Bunicl îi însoţeşte
Ionel mâdru-i vorbeşte:
- Ce frumos şi bine este
Să asculţi câte o poveste!
Să te joci cu alţi copii,
Să ai ulte jucării,
Să pictezi cu acoarele
În culori să faci modele,
Castele să consruieşti
Mai frumoase ca-n poveşti !
-E frumos la grădiniţă!
Spune mai apoi Gheorghiţă.
La lecţii  minunat
Cât de multe-am învţăţat!
Despre flori şi animale
Şi Pământul acesta mare,
Despre mine, ce pot face,
Şi de oameni şi de pace.
Bunicuţul lor zâmbeşte
Şi cu dragoste-i priveşte:
-Mândru sunt eu, dragii mei,
Că am aşa nepoţei.
Grădiniţa-i minunată
Aş merge şi eu o dată!

Păpuşa tristă
Elena Iordănescu

Azi la poarta grădiniţei
Am găsit o păpuşică.
Era foarte supărată,
Pe obraji înlăcrimată.
- Ce-ai păţit păpuşă dragă,
De ce stai aici supărată,
Pe obraji înlăcrimată?
- Un copil m-a aruncat,
Fără casă m-a lăsat.
- Nu mai plânge păpuşică,
Haide azi la grădiniţă!
Şi-o să-ţi facă grupa mică
O căsuţă ca-n poveşti
Cu muşcate la fereşti.

Floricele vii
Husar Sorina

Aici,la şcoala de pitici,
Toate lucrurile-s mici.
Când ajung la grădiniţă,
Intră veseli pe portiţă,

Se debracă, se descalţă
Şi apoi intră în clasă.
Mititeii vin flămânzi,
Intră-n sala mare;

Lapte văd – în multe căni –
Să bea fiecare.
Se joacă cu păpuşi,
Zburdă pe-ntrecute,

Apoi la pătucuri merg,
Albe si plăcute.
Grădiniţa cu flori vii
Vrea să doarmă – ce, nu vii?

Iată că măicuţe dragi
Vin în orice seară
Să-si sărute puii lor
Şi-apoi sa-i ceară.

Grădiţia e pustie…
Doamne în picioare.
Mâine îi soseste iar
Floare după floare.

Orăşel de fericiţi
Grădiniţa este,
Copiii – nvaţă mulţumiţi,
Ca într-o poveste.

La grădiniţă
Elena Mărgărit

Azi în clasa noastă
Vesel construiesc
Din cuburi castele
Ce spre cer privesc.

Pot să pictez
În multe culori,
Chiar mă minunez :
- Ce frumoase flori!

Sunt atent apoi,
Iute-am invaţat,
Poezia cu-n raţoi
Mititel şi răsfăţat.

Cât de mult îmi place
Să ascult poveşti,
Grădiniţa dragă,
Ce frumos mă creşti!

Coplărie
Ilinca Neacşu

Copilăie, căntec, joc, culoare,
Cu tine alerg peste campii,
Vorbesc cu fiecare floare,
Mă joc cu fluturii zglobii.

Copilărie, frumoasă poezie,
Cu tine înţ să scriu,
Întrebări îţi pun o mie,
Despre câte-aş vrea să ştiu.

Copilărie, zbor peste creste,
Cu tine îvaţ să citesc,
S desluşsec  lumii poveste,
Şi drumul pe care pornesc!

Copilărie, frumoasă să fii,
Pentru toţi copiii din lume,
Să mă ocroteşti zi de zi,
Pe mine divina minune!

Copilul fericit
Lucia Moianu

Fericit sunt eu când spun :
Mamă, te iubesc
Tată esti aşa bun,
Ca ochii-ţi lucesc,
De-ţi priveşti baiatul.
Ca el, vrei sa spui,
Nu mai este altul!
Cât îmi e de bine
Să vă am pe voi,
Să fiţi lângă mine,
Dragi părinţi ai mei,
Dragi părinţi ai me!

Jocul culorilor
Mariana Muscariu

O rază de soare
O  şoaptă de vânt
Un cântec de păsări
Sau chiar un cuvânt,

Mi-au spus mie o dată
Că mă pot juca,
Un joc al culorilor
Dacă voi vrea.

„Culorile calde
Sau chiar culori reci,
În jocul tău simplu
Poţi să încerci!

Roşu, albastru, galben,
De vei combina
Magia culorii
Te va fermeca!”

POEZII PATRIOTICE

CANTEC DIN BUCOVINA

Canta cucul bata-l vina,
De rasuna Bucovina,
Canta cucu-ntr-un bradut
De rasuna-n Cernauti.

Bucovina, rai cu flori,
Unde sunt ai tai feciori?
Au fost dusi in alta tara,
Dar se-ntorc la primavara.

Si-napoi cand or vini,
Tot pe tine te-or iubi.
Bucovina, plai cu soare,
Te-au calcat rusii-n picioare.

Bucovina, plai cu flori,
Unde sunt ai tai feciori?
Muntilor cu creasta rara,
Nu lasati Straja sa piara,
Daca piere straja voastra,
A pierit si tara noastra...


LIMBA NOASTRA
de Alexe Mateevici

Limba noastra-i o comoara
In adîncuri înfundata
Un sirag de piatra rapa
Pe mosie revarsata.
Limba noastra-i foc ce arde
Intr-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastra-i numai cîntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.

Limba noastra-i graiul pîinii,
Cînd de vînt se misca vara;
In rostirea ei batrînii
Cu sudori sfintit-au ďara.
Limba noastra-i frunza verde,
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.
Nu veti plînge-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
Si-ti vedea, cît îi de darnic
Graiul tarii noastre draga.

Limba noastra-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le 'nsirate, -
Te-nfiori adînc si tremuri.
Limba noastra îi aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spiue-n hram si-acasa
Vesnicele adevaruri.
Limba noastra-i limba sfînta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng si care o cînta
Pe la vatra lor taranii.

Inviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii 'n care geme.
Strîngeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Si-ti avea în revarsare
Un potop nou de cuvinte.
Rasari-va o comoara
In adîncuri înfundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.


DECEBAL CATRE POPOR
de George Cosbuc

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o trăiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rău destul ca ne-am născut,
Mai vrem si-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Să rida! Bunii rid si cad!
Să râdem, dar, viteaz rasad,
Să fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rău
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pământ,
Căci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rău destul ca ne-am născut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Să iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lângă noi!


NOI
de Octavian Goga

La noi sunt codri verzi de brad
Si campuri de matasa,
La noi atatia fluturi sunt
Si-atata jale-n casa.
Privighetori din alte tari
Vin doina să ne-asculte,
La noi sunt cantece si flori
Si lacrimi multe, multe...

Pe bolta, sus, e mai aprins
La noi, batranul soare,
De cand pe plaiurile noastre
Nu pentru noi rasare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desisuri
Si jale duce Muresul,
Si duc tustrele Crisuri.

La noi nevestele plangand
Sporesc pe fus fuiorul,
Si-mbratisandu-si jalea
Plang si tata, si feciorul.
Sub cerul nostru-nduiosat
E mai domoala hora,
Caci cantecele noastre plang
In ochii tuturora.

Si fluturii sunt mai sfiosi
Cand zboara-n zari albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfratiti cu noi
Isi infioara sanul
Spun ca din lacrimi e-mpletit
Si Oltul, biet, batranul...

Avem un vis neimplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-au raposat
Si mosii, si parintii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemand de grele patimi,
Desertaciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...


STRAMOSII
de Octavian Goga

Nu mor stramosii niciodata
Razboiul lor in noi si-l poarta,
Caci li-e tarana spulberata,
Dar nu li-e dusmanie moarta.
Straveche, ura lor se-mparte
Din mos in mos, din tata-n tata,
Si azi, de dicolo de moarte,
Ei ne mai cer o judecata.

Cum ne privim acum in fata,
Potrivnici insetati de lupta,
Neiscusinta noastra-nvata
Din ura lor neantrerupta.
Noi suntem flacara pribeaga
Din neamblanzita lor vapaie,
Cu mostenirea noastra-ntreaga
Venim pe campul de bataie.

Cu mine vin, roiesc intr-una
Cei fara neam si fara numar,
Ce-au sprijinit intotdeauna
Eternitatea pe-al lor umar.
Vin cei de-o lege cu pamantul,
Copii soarelui de-o vara,
Eu, solul lor, le port cuvantul,
Si-n suflet, sfanta lor povara.

Vin randuri, cete se-nfiripa
Din vechea veacurilor lava,
Din ceas in ceas, din clipa-n clipa,
Tot creste oastea mea grozava.
Le vad in orice parte roiul,
Isi cer dreptatea lor tarzie,
Si fiecare-s vrea ciocoiul
In judecata sa si-l tie.

Ei tot mai multi rasar din groapa,
Rasar, si-n mintea mea s-alunga,
Vin bieti tarani munciti de sapa,
Si vin haiduci cu flinta lunga.
Sosesc cu dorurile toate,
Sarmanii nu mai pot s-adaste:
“Venit-am, mare, stranepoate,
Sa ne primesti la tine-n oaste!”
Le zic supus:”Veniti de-acuma,
Strabuni din lunga vremii cale,
Si dati-mi cantecul si gluma
Si nesfarsita voastra jale.
Veniti caci glasul vostru-nvie
Un nou zorit de dimineata,
Voi ce-ati murit o vesnicie
Sunteti flamanzi azi de viata!”

Ei vin cu suflete-nnoptate,
De-aceea sfarama lanturi grele,
De-aceea urla si se zbate
Durerea-n cantecele mele.
Doar din al veacurilor caier
Mi-am impletit eu biciul urii,
Nestinsul vremurilor vaier
Mi-a scris blestemu-n cerul gurii!...

De lupta-s gata deci...Prin mine
Un iad intreg cere rasplata
Mi-e sete-acum... Te-astept, vecine,
Si ochii mei pagani te cata!
Iti vreau sclipirea de otele,
Si vreau ostirea ta maiastra,
Intregul cer cu ochi de stele
Sa lumineze lupta noastra.

Te-astept... Te-astept... Dar n-aud bucium,
Nici zumzet ascutit de jale.
Ma-ndoaie patima, ma zbucium:
Arata-mi randurile tale!...
Si cum te chem, s-un colt de tarana
Mi te-au catat zadarnic solii,
Te-apropii tu de subsuoara
C-un slab egumen ros de molii...

Va vad... Mi-e mila peste fire
De bietul grec cu haina rupta:
Ai spart o cripta-n manastire
Ca sa-ti castigi un sot de lupta...
Va vad, si oastea mea pe-acasa
Mi-o-ndrept incet sa se strecoare:
Vai-toata ura mea ma lasa,
Caci saracia ta ma doare...


LA CURTILE DORULUI
de Lucian Blaga

Prin vegherile noastre -- site de in --
vremea se cerne, si-o pulbere alba
pe tample s-asaza. Aurorele inca
se mai aprind, si-asteptam. Asteptam
o singura ora sa ne-mpartasim
din verde imperiu, din raiul sorin.
Cu linguri de lemn zabovim langa blide
lungi zile pierduti si straini.
Oaspeti suntem în tinda noii lumini
la curtile dorului. Cu cerul vecini.
cu toate ca mult mai putin o sa para.
Asteptam sa vedem prin columne de aur
Evul de foc cu steaguri pasind,
si fiicele noastre iesind
sa puna pe fruntile portilor laur.

Din cand în cand cate-o lacrim-apare
si fara durere se-ngroasa pe geana.
Hranim cu ea
Nu stim ce firava stea.


UNDE-S NEBUNII?
de Demostene Andronescu

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plinã de cuminti,
E plin pãmântul de martiri si sfinti
Atinsi de filoxera-ntelepciunii.

Tãcutã-i gloata de-ntelepti ca sfinxul
În fata lumii si-a nemãrginirii
Si-ascultãtor de rânduiala firii,
Cu un plãvan în jug trudeste insul.

Scâncesc cumintii-n chingile durerii
Si, sângerând din rãni adânci blândete,
Lângã neveste mor de bãtrânete,
Necutezând sã tragã spada vrerii.

Boleste omenirea ca o juncã
Si nimeni nu-i ca sã-i sloboadã sânge;
S-a-mpotmolit istoria si plânge
Ca prora-nfiptã într-un colt de stâncã.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne
Cu bâta de la spate ca pe-o vitã,
Acestui veac sã-i punã dinamitã
Si evu-ntelepciunii sã-l dãrâme.

O! Doamne, unde-s Don Quijotii?
E lumea plinã de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrãznesc sã mânuiascã lancea,
Ci scutieri cuminti se vor cu totii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Sã tragã spada si sã taie nodul?
Tânjeste dupã glorie norodul
Si nu-s Cezari sã-l treacã Rubiconii…

Sloboade, Doamne-n lume nebunia,
S-o rãvãseascã si sã o rãstoarne,
Ca un berbec sã ia pãmântu-n coarne
Si-acestui veac sã-i surpe temelia!


SINGURA NOASTRA PATRIE
de Adrian Paunescu

Ca dintre toate ce ne cercetara
Si cate-or fi sa ne mai cerceteze,
Furtuni sau lupte sus la metereze
Ca si porniri de iarna-n primavara,

Ca din ce e facut sa ne si doara
Si prin durere sa ne lumineze,
Tu, dincolo de orice ipoteze,
A noastra esti, singura noastra tara.

Ca nu te-am da pe bani sau pasapoarte,
Ca nu te afli unde ne-ar fi bine,
Ca esti aici si noi suntem in tine,
Ca zborul tau uneste si desparte
Tragice veacuri, clipe mai senine.
A noastra patrie fara de moarte.


FIUL INGENUNCHEAT
de Adrian Paunescu

Aceasta, a mea, nici macar nu-i noblete,
Aceasta, ce-o simt cum ma mana
mereu
Si-o limba straina nu vrea sa invete,
Aceasta-i credinta poporului meu.

Poporului meu rabdator cat rabdarea,
Poporului meu care cere putin
Dar eu, daca muntii, dar eu, daca marea
mi-ar cere sa fug, tot aici am sa vin.

Am minte destula sa dau cu chirie
Si multi m-au ravnit ori pe unde am
fost,
Dar fiu credincios ti-am ramas,
Romanie,
Dar ca un destept, nu ca bleg si ca prost.

Aceasta, a mea, poreclita iubire
Nici n-are noblete, e-un pumn de
pamant,
Un fel de fixare, un fel de delir e,
Fetis absolut intr-un fagure sfant.

Nu-ti caut acum calitati sa te laud,
Zbarcita de-ai fi si un ochi de-ai avea,
C-o harta mai stramta ca gura de flaut,
Eu tot te-as iubi, ca esti patria mea.

La targ nu te duc sa te vand, ca-mi esti
mama,
La baruri cu strip-tease eu nu te
dezbrac,
De tine mi-e drag si rusine, nu teama,
Amor incurabil, destin fara leac.

Si ce e nobletea? O haina de gala.
Prefer o camasa de in ingeresc,
Cand norii se-aduna si cerul ne-nsala,
Sa simti ca - aici si cinstit - te iubesc.

A mea, ce-o simt, nu-i noblete, ci viata
Oricat voi trai voi ramane la ea,
Cand lacrimi pe ochii planetei ingheata,
Eu sunt tot cu tine, tu, patria mea.

PENTRU PRICHINDEI

Ajutoarele Linei
           
Cine-mi da un ou in dar?
Striga Lina din cerdac.
Si gaina din cuibar
Ii raspunde: “Cotcodac!”

“-Lapte bun pentru smantana
Cine-mi poate da?”
“-Mu, mu, mu!”
“-Tu imi dai vacuta, tu?”

“-Miau se-aude de sub masa,
“Eu te scap de soricei!”
“-Si eu paznic sunt la casa!”,
Latra vesel foc Grivei.

Randunica de lut

Fac din lut o randunica
In vazduh nu se ridica,
Da-si gaseste surioara
Caci afara-i primavara.

O voi aseza cu grija
Intr-un cuib stropit cu soare
Poate, bunele-i surate
O vor invata sa zboare.        


Printre toporasi

Canta printre toporasi
Armata de greierasi
Primavara a sosit
Noptile s-au limpezit

Pasarile calatoare
Se intorc nerabdatoare
Iar pe-o ramura de nuc
Sta un cuc!


Furnica

Uite bobul cum il cara
Pe drumeagul dinspre moara
Aplecata sun povara
Dar in schimb, la o adica
Inzecit cat ea ridica
Bravo, harnica furnica
De la vrednicia ta
Vreau sa-nvat si eu cava

Primavara

Primavara a sosit
Cu alai de flori albastre
Si cu cerul insorit
Pe pamanturile noastre

Hai copile pe campii
Sa fugim sa prindem fluturi
Galbenelor papadii
Palaria sa le-o scuturi!

Iepurasul si omul de zapada

La un capat de livada
Sade omul de zapada
Doi carbuni cu ochi el are
Iar ca nas, un morcov mare.

Iepurasul din tufis
Il priveste pe furis
Si ii striga: -Mai badie!
da-mi un pic de “nas” si mie!


Numaratoarea

O aluna, doua, trei
Veverita tu nu vrei?
 Ba vreau patru cinci si sase
Ca alunele-s gustoase!
Iti dau sapte, opt sau noua
Dac-ai sa ne spui si noua
Cand are sa vina-ncoace
Iarna cu zece cojoace?


Pisica trista

Azi pisica mea e trista
Ca nu are o batista
Sa-si strerga cu ea mustata
Ca i-a murdarit-o rata

Pisicuto, stai nitel,
Iti dau eu un prosopel
dar pana ma-ntorc cu el
Ai grija de soricel

Iepurasul

Iepurasul meu iubit
Cin’ te-ntrece la fugit?
Ai labute mititele
Ochisori: doua margele
Mustacioara la gurita
Si un petec de codita.

Motanul si oglinda

Cand motanul se priveste
In oglinda de o ora
Se strang roata soriceii
Veselindu-se in hora.

Dar motanului nu-i pasa
In oglinda el ii vede
Si deodata, ca un tigru
Catre soareci se repede.

Merele

Rotunjoare, colorate,
In camara sunt pastrate
Si cu ele curatate
Faci placinte minunate

Hotul

Catelusule sa-mi spui
Unde-i laptele? Vezi, nu-i!
Cine l-a mancat din oala
De-o gasesc acuma goala?
Cine-i hotul? N-oi fi tu?
Dai din coada, zici ca nu?
Esti stropit de lapte tot
Si pe coada si pe bot!

POEZII PENTRU PITICI

Piticul
Beatrice Marinescu

Ieri, un pitic haios,
Iesit dintr-o poveste,
M-a întrebat cam curios
Mie, ine-mi citeste?

I-am spus că multă lume…
La grădiniţă – doamna
Şi seara lângă pat, citeşte mama,
Iar ziua, uneori,
Mirela şi Adina , cele două surori…

Eu ştiu multe poveşti
Cu Feţi-Frumoşi şi zâne,
Cu animale mici şi mari
Cu păsări şi cu gâze.

Prieteni, să cântăm!
Sorina Husar

Tu eşti rrom, eu sunt român,
Nu contează, eu vă spun
Şi el e copil ca mine,
Ce am eu i se cuvine.

Eu sunt bogat, tu sărac
Timp de joacă toţi işi fac;
Unii sunt orfani de mici
Alţii sunt lipsiţi de griji.

Toţi visăm câteodată,
Vrem baloae, ciocolată
Viaţa-i uneori prea grea,
Să fimfericiţi a vrea!

Oameni mari, de-ţi ştii şi voi
Să vă jucaţi ca şi noi,
Lumea toată ar părea
Luminoasă ca o stea.

De esti rrom sau esti ţăran
De eşti sârb sau ardelean,
Hai cu toţii să cântăm,
Împreună să-nvăţăm!

Un băiat civilizat
Elena Mărgărit

Să mă port civilizat
Eu de-acum am învaţat.
Când mă trezesc, dimineaţa,
Mama mângâindu-mi faţa,
Nu mai lenevesc în pat
Repede m-am ridicat
Şi salut pe fiecare
De la mic şi pân’ la mare.
Bună dimineaţa, mami!
Bună dimineaţa, tati!
Bună-i spun lui Azorel,
Îl salut pe Pisicel.
Merg, mă spăl şi sunt voios
Mă îmbrac şi cuviincios
(Folosind „Te og frumos”)
Cer lapte şi cereale
Plăcinţele sau curmale.
Cu tati eu am mâncat
Apoi masa am curăţat.
Spunem amândoi zâmbind
Şi pe mama sărtând:
„- Sărut mâna pentru masă,
Te iubim mamă frumoasă!”
Iau gheozdanul şi pe Riţă
Şi plecăm la grădiniţă.

Fetiţa harnică
Cecilia Teodoresu

Zice mama ca-s frumoasă
Şi sunt harnică în casă.
Am ochii mari şi gura mică
Şi gene de râdunică.
Sunt veselă si zglobie
Cânt şi fac ce-mi place mie.
Dau mâncare la păpuşi,
La pisoii jucăuşi,
Mătur, scutur, fac curat
Apoi florile-am udat.
Scriu atent la bastonaşe
Fac ovalele frumoase
Şi-i citesc lui Iepurică
Să adoarmă fără frică.

Fapte bune
Sidonia Ştefan

Fapte bune ştiu să fac
Cât sunt eu de mititel
Singurel ştiu să mă-mbrac
Nu îl rup pe roboţel

Dau mâncare la pisică
Şi mă port civilizat
Îl salut pe nenea Gică
Când la lucru a plecat.

O ajut pe Măriuca
Să ducă gheozdanul său,
Dacă nu e azi mămica,
Ea se plânge că e greu.

Rugăciune
Lucia Moiceanu

Copile, eşti minune,
Şi-n glas de rugăciune
Să te rogi neîncetat
Cum mama te-a învaţat

Să fii bun şi sănătos
Să cresti mare şi frumos,
Să ajuţi că este bine,
Pe cel slab de lângă tine.

Roagă-te in gându tău
Nimeni să nu-ţi facă rau.
Părinţii tăi să trăiască
Cu drag să te ocrotească.

Rugăciune
Ilinca Neacşu

Doamne, şi eu sunt copilul Tău
Din suflet, te rog mereu
Ochilor să-mi dai lumină
Cu puterea ta divină.

Toţi se roagă penru mine
Să faci doamne o minune
Ca să pot şi eu vedea
Sfânta lumină a Ta.

Să mă joc cu alţi copii,
Să alerg peste câmpii,
Să admir un pom, o floare
Să văd a lumi culoare.

Sa-mi văd dragii de păriţi
Şi bunicii mei cuminţi.
Te rog, Doamne nu uita
Asta-i rugăciunea mea!
ANDREI

Răţoiul Mac
Florina Nicolae

Mac, răţoiul dolofan,
Cuios din cale-afară,
A pornit-o pe maidan
Şi, iesind de pe cărare,
S-a gândit că este rost
Să cunoască lumea mare.

Auzise la dulău
Că la capătul poienii
E un pod peste pârâu
Şi de- treci în pragul serii,
Nimereşti chiar ân răzor
Cu lăptuci şi cu mohor.

Lipa, lipa pe pedeţ,
Trece Mac privind la lună
Şi cu gândul la lăptuci
Măcaie cu oie bună!.
Lăcomia are preţ,
Căci vicleana îl aude
Şi-l înhaţă pe-ndrăzneţ
Gata să-l facă friptură.

Doar norocul l-a salvat-
Că Dulău era de pază
Şi de vulpe l-a scăpat,
Dar nu şi de scărmănat,
Că de curios şi lacom
A rămas fără trei pene
Şi, desigur, nemâncat.

Ariciul
Elena Mărgărit

În ogradă la bunici
Am văzut ieri un arici.
Se făcuse ghem de ace
Şi nimeni n-avea ce-i face.
Rex dulăul, a-cercat
Însă s-a cam înţepat!
Atunci fără nici o frică
Chiar iubita mea bunică
Pe lopată l-a luat
Şi-n urzici l-a aruncat.
Însă el tot ghem a stat
Şi deloc nu i-a păsat.
Apoi, cum o fi făcut,
Că s-a făcut nevăzut.
A dispărut fără veste
Uite-asa, ca în poveste!

Ghicitoare
Elena Iordănescu

Nouă raţe şi-un răţoi
Făceau baie într-un butoi
Butoiul s-a răsturnat
Raţele s-au speriat
Şi-n pădure au plecat.
-Spune cine a mai rămas
(Răţoiul) 

Căţeluşul supărat
Mariana Muscariu

Un căţel cam jucăus,
Cu ochişorii de pluş,
Cu blăniţa cafenie,
Face mare gălăgie.

El e tare supărat
Că nu a fost invitat
La petrecerea drăguţă
De la noi din grădiniţă.

Te rugăm drag căţeluş
Tu care eşti jucăus
Să nu mai fi supărat
Noi ne-ntoarcem la jucat.


Azorel
Elena Iordănescu

E soare, e vară
Totul e voios afară.
Dar în curte lângă gard
Şade trist bietul azor
-Azorel, ce faci aici?
Îl înreaba mos arici.
-Ia am vrut să ies pe drum
Dar dulăul din vecini
Blăniţa mi-a scărmănat
Şi urechea mi-a muşcat.
-Vai!-a zis moşul arici
 Aşa-ţi trebuie Azorică
Acă umbli prin vecni
Şi n-asculţi de-ai tăi stăpâni.

Natură, te iubesc!
Georgeta Savu

Învaţă de la Soare
Să dăruieşti căldură,
Învaţă de la floare
Candoarea s-o păstrezi.

Învaţă de la iarbă
Ce-nseamnă o culoare
Învaţă de la apă
Să curgi frumos spre Mare.

Învaţă de la glie
De neclintit să fii,
Iar de la păsări află
Cum liber poţi să fii.

Priveşte şi te miră!
Ascultă şi alege!
Natura dăruieşte,
Natura te inspiră.

Natura ţi-e alături
De ştii s-o protejezi,
Natura ţi-e Prieten
De ştii să o iubeşti.

Planeta albastră
Ilinca Neacşu

M-ănrebam şi eu, ce este
O planetă! E poveste!
Am să iţi explic şi ţie.
Din Mica Enciclopedie
Am citit şi am aflat
Că pământul nu e lat.
E rotund, o bilă mare,
Se încălzeşte de la soare.
Peste tot trăiesc copii
Veseli şi spun poezii.
Una am învăţat şi eu
Şi nu este deloc greu:
„Dragi copii, şi mici şi mari
Haideţi să fim gospodari!
Să-ngrijim şi pom şi floare
S-orotim păsări, izvoare,
Munţi şi mare şi pădure
Tot ce e frumos în lume.
Să iubim planeta noastă,
Minunată floare albastră!”

Colecţionarii
Sidonia Ştefan

Haideţi copii fiecare
Zi de zi să stângem ziare
După ce au fost citie
Şi nu mai sunt folosite
Cărţi, caiete vechi, reviste
Uzate toate şi triste
Nu le duceţi la gunoi,
Aduceţi-le la noi.
Le ducem la reciclare
Să salvăm pădurea mare.
Din ele se fac din nou
Cărţi ca cele din biorou.
Frumoase, colorate, noi
Pentru alţi copii ca noi.

Planeta Soarelui
Georgeta Savu

Oare cum ar fi, copii,
Cu toţi dacă am trăi
Pe-o planetă fără soare,
Fără pomi şi fără floare,
Fără zumzet de albine,
Fără zumzet de copile!

De aceea să-ncercăm
Cu toţii să o protejăm
Că e pom sau că e floare,
Că e pasăre sau mare,
Toate trebuie apărate,
Să trăim în sănătate.

Vino, toamnă!
Georgeta Savu

Zilele-s mai scurte,
Nopţile cam lungi,
Frunze-ngălbnite
Cad acum pe lunci.

Fructe şi legume
Sunt acum din plin
Dar nu-s păsărele,
Cerul nu-i senin

Toamna se grăbeşte
Să ne bată-n geam,
Picuri mici de ploaie
Aducând în dar.

Vino, dragă toamnă,
Grădi-ncepe iar!
Verau să-nvăţ mai multe
Să devin şcolar.

Vine toamna!
Maia Petre

Spre dealuri fac ochii roată
Şi văd toamna cea bogată
În bucate şi culori
Adevărate comori

Verzi sau roşii, arămii
Prin livezi ca şi prin vii
Frunzele joacă pe vânt
Se fac grămezi pe pământ.

Oamenii adună cu sârg
Din livezi dar şi din târg
Legume, fructe, s-ajungă
Pentru iarna grea şi lungă.

Florile toamnei
Florina Nicolae

Toamna cea cu vânt şi ploi
A lăsat copacii goi,
Dar ne-a adus pe alei
Florile din trena ei.

Tufanică, delicată,
Cu miros îmbătător,
Crizantemă, elegantă,
Cu petale în culori.

Alb, portocaliu şi mov,
Galben şi roşcat, cu tot
Un covor viu colorat,
Minunat şi parfumat.

Toamna a venit
Nicoleta Şontac

Toamna a venit, să ştiţi,
Eu ştiu sigur că-i aici,
Mi-a gonit albinele
Şi-a alungat florile
I-a speriat pe fluturaşi,
L-a amorţit pe greieraş.
- Spune, toamnă, de ce vii,
Doar cu frunze ruginii
Nu ştiu cum ai reuşit
Dar şi vântul l-ai pornit.
Du-te toamnă, înapoi
Lasă vara pe la noi.

Pictorita toamna
Ilinca Neacşu

Pictorita-i toamna, iată,
Cum a colorat în dată,
Frunze, fructe şi legume
Peste tot e o minune!
Te-ai uitat? Pădurea toată
Ce frumos e colorată?
Galben, roşu, arămiu,
Maronşi puţin verzui,
Pe alocuri combinate
Câte-un pic din toate, toate.
În grădiniţa de flori
Găseşti şi alte cluori:
Mov, grena în crizanteme
Şi-n micuţe tufănele
Are tone de culoare
Ca să dea la fiecare.
De unde tot ia mereu?
Poate de la curcubeu!

Fluturi de toamnă
Elena Aostolescu

Frunzele acum în toamnă
Parcă-s fluturi care zboară:
Dar în loc să se înalţe,
Ele-ncet, încet coboară.
Şi lipite de pământ
Frunzele foşnesc uşor,
Iar când vântul le alungă
Câtă pomilor de dor.


Grădiniţa cu flori
Maria Petre

Azi dimineaţă în zori
În grădiniţa cu flori
Văd minunate comori
Prieşti şi te trec fiori

Foarte multe floricele
Crizanteme, tufănele,
În culori vii diferite
Şi cu parfumuri plăcute

Trec prin ele şi pun mana
Şi mă minunez într-una
Ma sperii, cine-o să creadă
Când vor fii şi sub zăpadă.


Frunze de toamnă
Elena Irdănescu

Sus pe creanga unui pom
Două frunze stau la sfat
Şi se leagăna de zor.
Ai văzut ce s-a-ntâmplat
Cu sărmanele vecine?

Am văzut şi am înţeles
Că nici noi n-avem de-ales
A venit toamna surată
Faţa ne-a îngălbenit,
Codiţa ne-a veştejit.

Toamna târzie
Matilda Ştefan


Azi s-au aşezat pe jos,
Şi pe faţă şi pe dos,
În covorul plin de şoapte
Frunze galbene uscate.

Vântul a trecut uşor
Şi-a pus pe deasupra lor
Val de brumă argintie
De la toamna cea târzie.

Prieteni de toamnă
Mihaela Irimioiu

Au venit tiptil de-afară,
S-au cuibărit in cămara,
În burcane au intrat
Si s-au aşezat la sfat

Conopida se răsfaţă
Şi mereu le dă povaţă:
„Prietenia-i lucru mare
Nu-i ceva la întâplare”.

Roşi şi gogoşarul
Şi-au pus roşul în culoare
În zacusca de legume
Sunt prieteni de legume.

Castanul
Dorina Cristache


Când toamna veni grabită,
O castană cam giduşă,
Îmbrăcată cu rochiţă
Se trezi mia jucăuşă!

Tot foindu-se grăbită,
Se desprinse o codiţă
Şi căzu în iarba moale
Cu rochiţa ruptă-n poale

Tristă acu şi necăjită,
Fiindcă era singurică
O fetiţă mai zglobie
În buzunar o îmbie

La căldură şi odihnă!
Lângă o papuşă mică,
Un „agat” şi o hârtie,
O bomboană şi-o cutie!

Toamna bogată
Georgeta Savu

Cin eoare să nu ştie?
Toamna e bucurie,
Toamna e o sărbătoare,
Toamna-i anotimpul care
Aduce la fiecare
Coşuri pline cu legume
Dar şi multe fructe bune.

Toaman-i anotimp bogat,
Cu toate-ndestulat.
Toamna ne dă bucurii
Şi la deal, şi la câmpii.
Şi aduce la ficare
Multă, multă desfătare.

Toamnă, eu te-aş întreba:
Oare cum de reuşeşti
Niciodat’ nu oboseşti?
Nu, copile, n-aş putea
Asta e menirea mea!

Toamna
Mihaela Irimioiu

Când frunzele se-ngălbenesc,
Pe toamnă ele vestesc
Se-adună păsările în stol,
Pământului îi dau ocol

Copiii veseli povestesc
Cum mamele tot robotesc
S-adune multe în cămară,
Din bogăţia de afară.

Din coşuri pline ne zâmbesc,
Fructe  cu strai sărbătoresc.
Ne fac cu ochiul şi ne-mbie,
Să le gustăm cu bucurie.


La mulţi ani, Românie!
Ilinca Neacşu

1 Decembrie, priveşte,
Scrie mare-n calendar!
Este ziua româniei
Şi îi spunea:
„La mulţi ani!”


De ziua României
Ilinca Neacşu

Azi, de ziua României,
Fete frumoase, flăcăi,
În hora prieteniei.
Cantă, joacă ca la noi

Saltă iile-nflorate
Cusuţe cu fluturi mici,
Caciuli cu pene rotate
La flăcăii cei voinici

Bate ritmic căluşarul
Dansul nostr din străbuni
Striga tare tot oşanul
C-aşa-i la noi la români!”
 

1 Decembrie
Ilinca Neacşu

Flutură în ţara noastră
Azi drapelul tricolo,
Se aude prin fereastră
O urare a tuturor:
„Românie, la mulţ ani!
Tot mereu să imfloreşti.
Copiii tăi, an de an
Bine şi frumos să-i creşti!” 


Iarna
Georgeta Savu

A sosit iarna drăguţa,
Peste ţara-n sărbătoare.
Totu-i alb până în zare,
Un miracol, o visare.

Ies năsucuri la fereşti,
Să privească cu uimire,
Jocul fulgilor de nea,
Ce se-ntind peste câmpie.

Săniuţa-i pregătită
Ca să intre-acum în joc.
Şi patine, chiar şi schiuri
Se vor aduna pe loc.

Vor ieş cu bucurie
Copilaşii jucăuşi,
Să întâmpine pe dată
Iarna cea mult aşteptată

Hai, veniţi cu drag copii!
Să primim cum se cuvine,
Bucurându-ne cu toţii
De această feerie.

Prima ninsoare
Elena Apostolescu

De aseară, cerul s-a cam înnorat.
-O să ningă-mi spune mama
Zi eu:
-Minunat!
Stau la geam ş-aştept să ningă
Oare-am adormit_
Fulgii-ncep uşor să cadă
Se aştern negreşit.

Zăpada
Elena Apostolescu

N-am văzut covor mai alb
Şi mai moale ca zăpada.
Şi covoru-i mare, mare,
Învseleşte toată strada.
L-a facut bunica Iarnă
Din al fulgilor alb cer
Scuturâdu-l din nori-pernă
Apa-stea, plutind, prin aer.

Iarna
Ioana Liliana Corciova

A căzut intâi un fulg
Toţi copiii strigă-n cor:
„Iarna, bine ai venit,
Ne eşti dragă tuturor!”

Te-aşteptăm cu nerăbdare
Cu fluture şi mănuşi
Ia te uită, iarnă dragă,
Câţi urcăm pe derdeluş!

Hai copii, haideţi mai iute,
Derdeluşu-i numai bun,
Săniuţele sunt gata
Pregătite pentru drum.


Iarna
Maria Petre

Zăpada a-neput din cer să cearnă,
E vemea sărbătorilor de iarnă,
Pe cât de vechi, atâta de frumoase,
Prilej de sărbători a toţi în case.

Colinde, obiceiuti fel de fel
Prin sat ese perindă cătinel,
Şi Moş Crăciun, cu sacul lui cu daruri
Păşeşte singur, noaptea pe la geamuri

El vine cu credinţa din străbuni
Purtând pe frunte-a anilor cunună,
Eu l-aş ruga la noi să mai rămână
Că sunt destui copii cuinţi şi buni.


Iarna
Alexandrina Ciuşnel

Iarna-i în galoşi,
Şi-a-nodat broboada.
Ţurţurii sticloşi
Stau acum să cadă

Sus pe derdeluş
Veselia-i mare
Hai la săniuş
Toţi, cu mic, cu mare!

Moş Crăciun
Cecila Teodorescu

Ninge.Bradu-i pregătit,
Azi în clasa noastră,
Aşteptăm moşul iubit
Să ne bată în fereastră.
Cântece şi poezii
Toţi au învaţat
Moşule, să nu-ntârzii,
Doar adresa n-ai uitat!
Ţi-am scris multe srisori
Şi ţi-am spus în fiecare
Să ajungi de sărbători,
Te aşteaptă Grupa mare!

Moş Crăciun
Ilinca Neacşu

A ninmult şi este ger
Cad fulgi mari de sus, din cer
Sigură sunt c-o să vină
Moş Crăciun, sus, pe colină.

Şi-o s vadă rin fereastră
Lumină la casa noastră
Ş steluţe strălucind
Pe noi bradu’împodobind.

-Moşule, am fost cuminte
Si ne-am comportat frumos.
Praful ştrg pe-călţăminte
Şi am măturat pe jos.

M-am jucat cu Azorică
Şi mâncare am dat la peşte.
Harnică-s c ao furnică
Nu îţi spun deloc poveste.

Vino, dar, la noi în casă
Să te aşezăm la masă
Şi-un cadou aşa d emare
Tu să dai la fiecare.

Ne pregăim de srebare
Sabinica Marin


Mă gândesc cu drag, vă spun
La Anul Nou, la Crăciun.
Ne pregătim foarte bine
Pentru vacanţa ce vine.

Şi doamna educatoare
Pentru marea serbare
Ne învaţă de multă vreme
Jocuri, cântece şi scheme.

Atunci vine Moş Crăciun
Cu glas blând şi suflet bun,
Cu plăcere ne ascultă
Ne dă daruri, ne sărută,
Ne urează : „Creşteţi mari,
La anul să fiţi şcolari”

Gerul
Ioana Liliana Corciova

Este ger şi ce-i cu asta?
Iarna a venit în sat
Mi-am luat din nou blăniţa
Şi a joacă am plecat.

Când deodată am hotărât
Un moşneag de nea să fac
Vrând să pun în mâini mănuşa
Nu găsii manuşa dreaptă

Fug acasă, mamă ştii?
O mănuşă mi-am pierdut
Mama mai întâi zâbi
Şi mănuşa o găsii.

Iarna
Iona liliana Corciova

Vine iarna, nu ne pasă,
Iarna noastră cea frumoasă.
Grijulii ă nu-ngheţăm,
Haine groase îmbrăcăm.sus pe derdeluşcu noi,
Ducem tot sănii d soi.
Toţi copiii să se joace,
Iarna-i bine, me-mi place.

Moş Crăciun şi pinguinul
Elena Apostolescu

Un drăguţ de pinguin
Aşteată cu bucurie
Ca în seara de Crăciun
Să plce-n călătorie.
-Mi-a promis prea bunul Moş
Ca în loc de dar,
Voi vesea întâia dată
Cum e un gheţar.
Ştiţi, nu sunt un pinguin
De la Polul Nord.
Locuiesc la delfinariu
Unde ma simt „lord”.
Eu iubesc enorm copiii
Ş din depărtare
De revelion promit
Le trimit scrisoare.

Moş Ene
Sabinica Marin

Vine seara, pe la gene
Pe ascuns vine Moş Ene
Şi îmi apar vag în minte
Imagini de mai-nainte:
Convorbirile din casă,
Jocuri cu copii din clasă,
Ce-a zis doamna educatoare,
Repetiţii de serbare,
Basmul ce mil-a zis Moşu’
Cu zmei şi-mpăratul Roşu,
Poezia ce-o s-o spun
Câd va veni Moş Crăciun.
Câte gânduri...îţi dai seama...
„Hai, scularea! Zice mama.


Numai mama
Daniela Georgeta Popescu

Doar o mamă ştie ce înseamnă dorul
Numai ea cunoaşte durerea, fiorul.
Glasul său din umbră veşnic el vegează
Ne redă tăria, gândul rău îl disipează.

Binecuvântată să fii azi, femeie!
Tu, iubită, soră, mam sau soţie
Scutură-ţi din părul cu fire moi,rebele,
Iubirea şi armonia sa să ne-nveselim cu ele.

Numai, tu, prinţesă, faci lumea frumoasă,
Cu privirea-ţi tandră, cu vorba-ţi mădioasă,
Divin ai fost aleasă persoană valoroasă,
Tu care printr-un zâmbet aduci soarele-n casă.

Azi, pios, eu îngenunchi în faţa ta
Să-ţi sărut mâna, prinţesa-Mama mea-
Îţi pun pe braţe flori de măr şi arin,
Apoi uşor mă cuibăresc şi aţipesc la pieptu-ţi lin...

Mărţişor
Marcela Iatrătescu

Alb şi roşu împletit
Mărţişor, bine-ai venit!
Tu ai mândrii ciucuraşi
Pentru dragii copilaşi.

Alb înseamnă bunătate
Curăţenie în toate.
Roşu, să fiu sănătos
Si-ntreg anul voios.
Alb şi roşu împletit
Mărţişor, bine-ai venit!

Mărţisor
Florina Nicolae

E un fluture în zbor,
Sau o floare cu fundiţă?
E micuţul marţişor
Şi-l poartă orice fetiţă!

Alb şi roşu răsucit
Cu noroc şi sănătate
Mamei este dăruit,
Primăvara e aproape

Mama
Marcela Iatrătescu

Mama dragă, te iubesc,
Şi dacă te-am supărat
Ochii-mi spun când te privesc,
Iartă-ma, s-a înâmplat!

Promit c-am să fiu cuminte
Am să dorm, am să mănânc,
Tot mereu am să ţin minte
Sfatul tău şi-am să aduc

Bucurie-n casa noastră,
Spunând câte-am învăţat
Aşezând florile-n glastră
Şi făcând mereu curat.

Am să fiu băiat cuminte,
Mama, fiindcă te iubesc,
Nu găsesc acum cuvinte,
Pentru toate-ţi mulţumesc!

Mama
Ilinca Neacşu

Câtă dragoste cuprinde
Sufletul de mamă
Doar copliul ei ştie,
Când la pieptu-i şade.
Câtă grijă şi-ntristare,
Când copilu-i plânge,
Numai sufletul de mamă
Ştie-n taină-a strânge.
Câtă bucurie are,
Când copilu-i gângureşte,
Când „mama” spune prima oară
Şi singur încet păşeşte...
Numia în privirea mamei
Ai putea a desluşi
Fericirea ei imensă,
În cuvinte,
Nu se poate povesti!

Primăvara
Cecilia Teodorescu

Râde primăvara,
Câmpul e-nverzit,
Zâmbeşte vioreaua
Sub pomul înflorit.

Dansează primăvara
În rochiţa ei de flori
Îi cântă turtureaua
Şi cor de păsări surori.

Ne cântă primăvara,
Hai să jucăm copii,
Din zori şi până seara
Cu fluurii zglobii.


Ghiocel
Elena Iodănescu


Din zăpada sclipitoare
Scoate capul către soare
Ghiocelul, vonicelul,
Legănându-şi clopoţelul.

-Ghiocel, ghiocel,
Ai grijă de vântul rece
Că el vine de la munte
Şi-ţi îngheaţă a ta frunte.

Primăvara
Sabina Marin

Orice-aţi zice, orice-aţi face,
Mie primăvara-mi place!
Prin poieniţă s-alerg
Floricele să culeg:
Zambile şi ghiocei
Toporaşi sau brebenei.
Să-aşez pe mal de lac,
O coroniţă să-mi fac,
Să ascult prin rămurele
Ciripit de păsărele.
Să ascult cucul cântând
Şi izvorul susurând
Să adorm cu gândul dus
Până soarele-a apus.

Zarzărul
Maria Petre

Am văzut dimineaţă
Zarzărul s-a scuturat
Şi-a scos vălul de pe faţă
Şi-n bobiţe s-a-mbrăcat.
Verzi, micuţe şi drăuţe
Cu gust acru amărui
Copiilor sunt plăcute
Cocoţaţi prin pomi haihui.
Cine în copilărie
Sus în zarzăr n-a urcat?
E aşa o bucurie,
Nu se uită niciodat’!

Primăvara
Elena Iordănescu

Soarele-şi artă faţa
Spunând : „Bună dimineaţa!”
Sus pe deal şi jos în luncă
El dă florilor poruncă
Să răsară, să-nflorească
Lumea să o-nveselească

Primăvară, zână bună,
Aduci sare şi caldură,
Aduci cânt de păsărele
Şi pe dealuri floricele
Bucurie si plăcere!

Este vară
Elena Mărgărit

E cerul tot un soare
Şi norii au fugit
Este vară, este soare,
Cât sunt de fericit!

Vacanţa este mare,
Doriţe se-plines
Este vară, este soare,
Acum la drum pornesc!

Şi marea mă aşteaptă
Şi muntele vrăjit
Este vară, este soare,
Grijile s-au risipit!


Doar...un fluture

Daniela Georgeta Popescu

Sunt un flutue venit din amintire...
Port în mine tristeţe,dar şi iubire.
Zbor spre visare înr-o dulce plutire,
Mă las alintat de flori şi lumină,
Mă-mbăt uneori c-o lumină divină.

Sunt un albastru al verilor senine
Străbat orizonturi şi mările străine;
Mă-ntorc iar şi iar spre ţarmurile mele
Şi depăn amintiri a un şirag de perle.
Sunt doar un fluure,venit din amintire.

Norul

Dorina Cristache

Din senin în zi de vară,
Norii grei încep s-apară.
Peste câmp, peste grădină
Plaia picură lumină.

Norul gri vrea să se joace
Multe bălţi pe stradă face
Nor posnaş te rog să-mi spui
De ce pleci pe cer hai-hui?

Acu pot să văd şi eu,
Cum apare-un cucubeu.
Strălucind pe cer de zor
Soarele-a ieşit din nou!

Ploaia
Beatrice Marinescu


Afară plouă tare
Şi văd în depărtare
Cum norii se ciocnesc
Lumini ceru-împânzesc.

Dar voi să nu vă temeţi!
N-aveţi de ce, copii!
Căci ploaia face bine,
Belşug pentru câmpii.


Cireşele

Nicleta Şontac

Nici nu vine vara bine,
Că s-au copt, ţine-te bine,
Câte două prin frunzare
Umplu vara de culoare
Parfumate şi gustoase
Nu uita că-s nespălate!
În dulceaţă şi-n compot
Am cules cireşul tot.


Joacă-te acum cu mine
Şi frământă limba bine
Până mâine reuşeşti
Chiar mai bine să vorbesti

Poezii scurte


1.Chipeş iepuras
Vesel si poznaş
Alearga-n oraş
Să ia un făraş

2.Vesel este Lie
Trist este Ilie
Vine şi Pălie
S-aducă o ie.

3.Stai pe loc
Bate poc
Ia un toc
Scrie foc

4.Marea-i mare
Nuca-i tare
Licuriciul sare
Vesel pe cărare

5.Un, doi, trei
Gustă un ardei
Strigă apoi „vălei”
S-audă Andrei

 
1.Farfurie-rie
Ca o pălărie
Stă-n bucătărie
Şi mereu te-mbie.

2.Vulpea, vulpiţa
Fură gâsuliţa
Fuge fuguliţa
Să n-o prindă Ziţa.

3.Tic-tac, tic
Ies acum la portic
Vine tata cu ilic
Să privească la voinic

4.Sună telefonul
Se umflă balonul
Sună soneria
Se-aprinde bujia

5.Ploaia, ploiţa
Vine-n poieniţă
S-aduca-n cofiţă
Strugurii din viţă.

POEZII - MIHAI EMINESCU

LA MORMINTUL LUI ARON PUMNUL

Imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina,
Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina
Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea!
Metalica, vibrinda a clopotelor jale
Vuieste in cadenta si suna intristat;
Caci, ah! geniul mare al desteptarii tale
Pasi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Si-n urma-i ne-a lasat!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt si mare,
Colo unde te-asteapta toti ingerii in cor,
Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor cintare
Si-ti impletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!
Te plinge Bucovina, te plinge-n voce tare,
Te plinge-n tinguire si locul tau natal;
Caci umbra ta mareata in falnica-i zburare
O urma-ncet cu ochiul in trista lacrimare
Ce-i simt national!
Urmeze inca-n cale-ti si lacrima duioasa,
Ce junii toti o varsa pe trist mormintul tau,
Urmeze-ti ca pri zboru-ti in cinturi tinguioase,
In cinturi rasuninde, suspine-armonioase,
Colo, in Eliseu!

CE-TI DORESC EU TIE, DULCE ROMANIE

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Caci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de singe dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Cind s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face,
Cind cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca sa coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu ii fa altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai in fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata in vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

SI DACA...

Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
E ca in minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.
Si daca stele bat in lac
Adincu-i luminindu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninindu-mi gindul.
Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

SOMNOROASE PASARELE...

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund in ramurele -
Noapte buna!
Doar izvoarele suspina,
Pe cind codrul negru tace;
Dorm si florile-n gradina -
Dormi in pace!
Trece lebada pe ape
Intre trestii sa se culce -
Fie-ti ingerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a noptii feerie
Se ridica mindra luna,
Totu-i vis si armonie -
Noapte buna!
(1883, decembrie)

DE-OR TRECE ANII...

De-or trece anii cum trecura,
Ea tot mai mult imi va place,
Pentru ca-n toat-a ei faptura
E-un "nu stiu cum" s-un "nu stiu ce".
M-a fermecat cu vreo scinteie
Din clipa-n care ne vazum ?
Desi nu e decit femeie,
E totusi altfel, "nu stiu cum".
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tace;
Dac-al ei glas e armonie,
E si-n tacere-i "nu stiu ce".
Astfel robit de-aceeasi jale
Petrec mereu acelasi drum...
In taina farmecelor sale
E-un "nu stiu ce" s-un "nu stiu cum".
(1883, decembrie)

LA MIJLOC DE CODRU...

La mijloc de codru des
Toate pasarile ies
Din huceag de alunis,
La voiosul luminis,
Luminis de linga balta,
Care-n trestia inalta
Leganindu-se din unde,
In adincu-i se patrunde
Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele
Si de zbor de rindunele
Si de chipul dragei mele.
(1883, decembrie)

MAI AM UN SINGUR DOR...

Mai am un singur dor :
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.
Pe cind cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una.
Alunece luna
Prin virfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vint,
Deasupra-mi teiul sfint
Sa-si scuture creanga.
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zimbeasca iar.
Va geme de patemi
Al marii aspru cint...
Ci eu voi fi pamint
In singuratate-mi.
(1883, decembrie)

PESTE VIRFURI

Peste virfuri trece luna,
Codru-si bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul suna.
Mai departe, mai departe,
Mai incet, tot mai incet,
Sufletu-mi nemingiiet
Indulcind cu dor de moarte.
De ce taci, cind fermecata
Inima-mi spre tine-ntorn ?
Mai suna-vei dulce corn,
Pentru mine vreodata ?
(1883, decembrie)

INGER DE PAZA

Cind sufletu-mi noaptea veghea in estaze,
Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Sa pot recunoaste trasaturile-ti pale,
Caci tu - tu esti el.
(1871, 15 iunie)

LACUL

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim in luntrea mica
Inginati de glas de ape,
Si sa scap din mina cirma,
Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blindei lune -
Vintu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune !
Dar nu vine ... Singuratic
In zadar suspin si sufar
Linga lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.
(1876, 1 septembrie)

NOAPTEA

Noaptea potolit si vinat arde focul in camin;
Dintr-un colt pe-o stofa rosa eu in fata lui privesc,
Pin'ce mintea imi adoarme, pin'ce genele-mi clipesc;
Luminarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin intuneric te apropii surizinda,
Alba ca zapada iernei, dulce ca o zi de vara;
Pe genunchi imi asezi, iubito, bratele-ti imi inconjoara
Gitul... iar tu cu iubire privesti fata mea palinda.
Cu ale tale brate albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l inlantui, pe-al meu piept capul ti-l culci;
S-apoi ca din vis trezita, cu minute albe, dulci,
De pe fruntea mea cea trista tu dai vitele-ntr-o parte
Netezesti incet si lenes fruntea mea cea linistita
Si gindind ca dorm, sireato, apesi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si pe frunte-mi in mijloc
Si surizi, cum ride visul intr-o inima-ndragita.
O! dezmiarda, pin'ce fruntea-mi este neteda si lina,
O! dezmiarda, pin-esti juna ca lumina cea din soare,
Pin-esti clara ca o roua, pin-esti dulce ca o floare,
Pin'nu-i fata mea zbircita, pin'nu-i inima batrina.
(1871, 15 iunie)

CRAIASA DIN POVESTI

Neguri albe, stralucite
Naste luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le intinde pe cimpie;
S-adun flori in sezatoare
De painjen tort sa rumpa,
Si anina-n haina noptii
Boabe mari de piatra scumpa.
Linga lac, pe care norii
Au urzit o umbra fina,
Rupta de miscari de valuri
Ca de bulgari de lumina,
Dindu-si trestia-ntr-o parte,
Sta copila lin plecata,
Trandafiri arunca rosii
Peste unda fermecata.
Ca sa vad-un chip, se uita
Cum alearga apa-n cercuri,
Caci vrajit de mult e lacul
De-un cuvint al sfintei Miercuri:
Ca sa iasa chipu-n fata,
Trandafiri arunca tineri,
Caci vrajiti sunt trandafirii
De-un cuvint al sfintei Vineri.
Ea se uita... Paru-i galben,
Fata ei lucesc in luna,
Iar in ochii ei albastri
Toate basmele s-aduna.
(1876, 1 septembrie)

DORINTA

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si in bratele-mi intinse
Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din crestet valul,
Sa-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri - singurei,
Iar in par infiorate
Or sa-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat incet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cint
Singuratece izvoare,
Blinda batere de vint;
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or sa cada rinduri - rinduri.
(1876, 1 septembrie)

DEPARTE SUNT DE TINE...

Departe sunt de tine si singur linga foc,
Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait,
Ca sunt batrin ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri,
Redesteptind in fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste in feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari in lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramiie pururi mut,
Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Sa uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...
Voi fi batrin si singur, vei fi murit de mult!
(1878, 1 martie)

O, RAMII

"O, ramii, ramii la mine,
Te iubesc atit de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sa le-ascult;
In al umbrei intuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adinc in ape
Cu ochi negri si cuminti;
Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi in taina
Mersul cirdului de cerbi;
Eu te vad rapit de farmec
Cum ingini cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzind piciorul gol
Si privind in luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."
Astfel zise lin padurea,
Bolti asupra-mi clatinind;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit in cimp rizind.
Astazi chiar de m-as intoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?
(1879, 1 februarie)

DE CITE ORI, IUBITO...

De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe cind a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolalta amindoi,
Din ce in ce mai sigur ma-ntunec si inghet,
Cind nute pierzi in zarea eternei dimineti.
(1879, 1 septembrie)

FOAIA VESTEDA

(dupa N. Lenau)
Vintu-o foaie vestejita
Mi-au adus miscind fereastra -
Este moartea ce-mi trimite
Fara plic scrisoarea-aceasta.
Voi pastra-o, voi intinde-o,
Intre foile acele,
Ce le am din alte timpuri
De la mina dragei mele.
Cum copacu-si uita foaia
Ce pe vint mi-a fost trimisa,
Astfel ea uita-au poate
Aste foi de dinsa scrise.
Vorbele iubirii moarte
Vinovate-mi stau in fata,
Dovedite de minciuna
Cer sa sting a lor viata.
Dulcea lor zadarnicie
Nu ma-ndur s-o pun pe foc,
Desi-mi stau atit de triste
Ca nu pot muri pe loc.
Voi pastra intreg amarul
Si norocul astor foi,
In durerea vechii pierderi
Recitindu-ma-napoi;
Numai vestea blind-a mortii,
Foaia trista le-am adaos:
Moartea vindec-orice rana,
Dind la patime repaos.
(1879, 1 octombrie)

REVEDERE

- Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de cind nu ne-am vazut,
Multa vreme au trecut
Si de cind m-am departat,
Multa lume am imblat.
- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupindu-le,
Apele-astupindu-le,
Troienind cararile,
Si gonind cintarile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implindu-si cofeile,
Mi-o cinta femeile.
- Codrule cu riuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tinar precum esti
Tot mereu intineresti.
- Ce mi-i vremea, cind de veacuri
Stele-mi scinteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vintu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamint ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa raminem:
Marea si cu riurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
(1879, 1 octombrie)

O, MAMA...

O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfintului mormint
Se scutura salcimii de toamna si de vint,
Se bat incet din ramuri, ingina glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Cind voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plingi;
Din teiul sfint si dulce o ramura sa fringi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi odata umbrind mormintul meu...
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar daca impreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormintul sa ni-l sape la margine de riu,
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sinul meu...
Mereu va plinge apa, noi vom dormi mereu.
(1880, 1 aprilie)

CIND AMINTIRILE

Cind amintirile-n trecut
Incearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atit de des
Induiosarii mele.
Si peste arbori rasfirati
Rasare blinda luna,
Ce ne gasea imbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.
A noastre inimi isi jurau
Credinta pe toti vecii,
Cind pe carari se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atita dor
In noapte sa se stinga,
Cind valurile de izvor
N-au incetat sa plinga,
Cind luna trece prin stejari
Urmind mereu in cale-si,
Cind ochii tai, tot inca mari,
Se uita dulci si galesi?
(1883, 15/27 mai)

ADIO

De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramii, ramii cu bine!
Ma voi feri in calea mea
De tine.
De astazi dar tu fa ce vrei,
De astazi nu-mi mai pasa
Ca cea mai dulce-ntre femei
Ma lasa.
Caci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Sa ma imbat si de scintei
Din stele,
Cind degerind atitea dati,
Eu ma uitam prin ramuri
Si asteptam sa te arati
La geamuri.
O, cit eram de fericit
Sa mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
De luna!
Si cind in taina ma rugam
Ca noaptea-n loc sa steie,
In veci alaturi sa te am,
Femeie!
Din a lor treacat sa apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Caci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste.
Si daca luna bate-n lunci
Si tremura pe lacuri,
Totusi imi pare ca de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei dintii
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-mi urma mea ramii-
Adio!
(1883, 5/17 iunie)

CE E AMORUL?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar si cerul si pamint
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamini
Un pas facut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.
Caci scris a fost ca viata ta
De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.
(1883, 17/29 iunie)

SE BATE MIEZUL NOPTII...

Se bate miezul noptii in clopotul de-arama,
Si somnul, vames vietii, nu vrea sa-mi ieie vama.
Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte,
S-asaman intr-olalta viata si cu moarte;
Ci cumpana gindiri-mi si azi nu se mai schimba,
Caci intre amindoua sta neclintita limba.
(1883, decembrie)
ODA
(in metru antic)
Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tinar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.
Cind deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pin-in fund baui voluptatea mortii
Neinduratoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari...
Pot sa mai reviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?
Piara-mi ochii tulburatori din cale,
Vino iar in sin, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!
(1883, decembrie)

IUBIND IN TAINA...

Iubind in taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea sa se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.
(1883, decembrie)

TRECUT-AU ANII...

Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara,
Caci nu ma-ncinta azi cum se miscara
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,
Abia-ntelese, plin de-ntelesuri -
Cu-a tale umbre azi in van ma-npresuri,
O, ceas al tainei, asfintit de sara.
Sa smulg un sunet din trecutul vietii,
Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuri
Cu mina mea in van pe lira lunec;
Pierdut e totu-n zarea tineretii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea... ma-ntunec!
(1883, decembrie)

VENETIA

S-a stins viata falnicei Venetii,
N-auzi cintari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, inalbind paretii.
Okeanos plinge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunind din valuri.
Ca-n tintirim tacere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Mare sinistru miezul noptii bate.
Cu glas adinc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin in clipe cadentate:
"Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!"
(1883, decembrie)

CU MINE ZILELE-TI ADAOGI...

Cu mine zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi.
Cind unul trece, altul vine
In asta lume a-l urma,
Precum cind soarele apune
El si rasare undeva.
Se pare cum ca alte valuri
Cobor mereu pe-acelasi vad,
Se pare cum ca-i alta toamna,
Ci-n veci aceleasi frunze cad.
Naintea noptii noastre imbla
Craiasa dulcii dimineti;
Chiar moartea insasi e-o parere
Si un visternic de vieti.
Din orice clipa trecatoare
Ast adevar il inteleg,
Ca sprijina vecia-ntreaga
Si-nvirte universu-ntreg.
De-aceea zboare anu-acesta
Si se cufunde in trecut,
Tu ai s-acum comoara-ntreaga
Ce-n suflet pururi ai avut.
Cu mine zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi,
Avind cu toate astea-n fata
De-a purure ziua de azi.
Privelistile sclipitoare,
Ce-n repezi siruri se distern,
Repaosa nestramutate
Sub raza gindului etern.
(1883, decembrie)

DIN VALURILE VREMII...

Din valurile vremii, iubita mea, rasai
Cu bratele de marmur, cu parul lung, balai -
Si fata stravezie ca fata albei ceri
Slabita e de umbra duioaselor dureri!
Cu zimbetul tau dulce tu mingii ochii mei,
Femeie intre stele si stea intre femei
Si intorcindu-ti fata spre umarul tau sting,
In ochii fericirii ma uit pierdut si pling.
Cum oare din noianul de neguri sa te rump,
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump,
Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec
Si mina friguroasa s-o incalzesc la sin,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o tin.
Dar vai, un chip aievea nu esti, astfel de treci
Si umbra ta se pierde in negurile reci,
De ma gasesc iar singur cu bratele in jos
In trista amintire a visului frumos...
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind:
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind.
(1883, decembrie)

CE TE LEGENI...

- Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vint,
Cu crengile la pamint?
- De ce nu m-as legana,
Daca trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Bate vintul frunza-n dunga -
Cintaretii mi-i alunga;
Bate vintul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste virf de ramurele
Trec in stoluri rindunele,
Ducind gindurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rind, pe rind,
Zarea lumii-ntunecind,
Si se duc ca clipele,
Scuturind aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngin numai cu el!
(1883, decembrie)

LA MIJLOC DE CODRU...

La mijloc de codru des
Toate pasarile ies,
Din huceag de alunis,
La voiosul luminis,
Luminis de linga balta,
Care-n trestia inalta
Leganindu-se din unde,
In adincu-i se patrunde
Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele
Si de zbor de rindunele
Si de chipul dragei mele.
(1883, decembrie)
DE-OI ADORMI...
(varianta)
De-oi adormi curind
In noaptea uitarii,
Sa ma duceti tacind
La marginea marii.
Nu voi sicriu bogat,
Faclie si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Luceasc-un ceeer senin
Pe-adincile ape,
Care-n dureri adinci
Se nalta la maluri,
S-ar atirna de stinci
Cu brate de valuri,
Se nalta, dar recad
Si murmura-ntr-una,
Cind pe paduri de brad
Aluneca luna.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet,
Doar moartea glas sa dea
Frunzisului vested.
Sa treaca lin prin vint
Atotstiutoarea,
Deasupra-mi teiul sfint
Sa-si scuture floarea.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri-aminte,
Ce n-or sti sa privesc
O lume de patemi,
Pe cind liane cresc
Pe singuratate-mi.
(1883, decembrie)

CRITICILOR MEI

Multe flori sunt,dar putine
Rod in lume o sa poarte
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.
E usor a scrie versuri
Cind nimic nu ai a spune,
Insirind cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
Dar cind inima-ti framinta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,
Ca si flori in poarta vietii
Bat la portile gindirii,
Toate cer intrarea-n lume,
Cer vesmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de ghiata?
Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap iti cade cerul:
Unde vei gasi cuvintul
Ce exprima adevarul?
Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
Cind nimic nu ai de spus.
(1883, decembrie)

NU VOI MORMINT BOGAT

(varianta)

Nu voi mormint bogat,
Cintare si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet,
Frunzisului vested
Doar vintul glas sa-i dea.
In linistea sarii
Sa ma-ngropati, pe cind
Trec stoluri greu zburind
La marginea marii.
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Luceasca cer senin
Eternelor ape,
Care din vai adinci
Se nalta la maluri,
Cu brate de valuri
S-ar atirna de stinci -
Si murmura-ntr-una
Cind spumegind recad,
Iar pe paduri de brad
Alunece luna.
Reverse dulci scintei
Atotstiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Sa-si scuture floarea.
Nemaifiind pribeag
De-atunci inainte,
Aduceri-aminte
M-or coperi cu drag
Si stinsele patemi
Le-or troieni cazind,
Uitarea intinzind
Pe singuratate-mi.
(1883, decembrie)

DIN NOAPTEA...

Din noaptea vecinicei uitari
In care toate curg,
A vietii noastre desmierdari
Si raze din amurg,
De unde nu mai strabatu
Nimic din ce-au apus -
As vrea odata-n viata tu
Sa te inalti in sus.
Si daca ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu ma priveste linistit
Cu stinsele lumini.
Si daca glasul adorat
N-o spune un cuvint,
Tot inteleg ca m-ai chemat
Dincolo de mormint.
(1884, 12/24 februarie)

SARA PE DEAL

Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele pling, clar izvorind in fintine;
Sub un salcim, draga, m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece-asa sfinta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina.
Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi cesele-n luna ridica,
Scirtiie-n vint cumpana de fintina,
Valea-i in fum, fluiere murmura-n stina.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la cimp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi imple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! in curind satul in vale-amuteste;
Ah! in curind pasul-mi spre tine grabeste:
Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cit imi esti de draga.
Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surizind vom adormi sub inaltul,
Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
(1885, 1 iulie)

LA STEAUA

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atit de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins in drum
In departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Incet pe cer se suie:
Era pe cind nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel cind al nostru dor
Pieri in noapte-adinca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste inca.
(1886, 1 decembrie)

DE CE NU-MI VII

Vezi, rindunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aseaza bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
O, vino iar in al meu brat,
Sa te privesc cu mult nesat,
Sa razim dulce capul meu,
De sinul tau, de sinul tau !
Ti-aduci aminte cum pe-atunci
Cind ne primblam prin vai si lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atitea ori, de-atitea ori ?
In lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorasc scintei ...
Dar, oricit ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s !
Caci tu inseninezi mereu
Viata sufletului meu,
Mai mindra decit orice stea,
Iubita mea, iubita mea !
Tirzie toamna e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Si lanurile sunt pustii ...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
(1887, 1 februarie)

KAMADEVA

Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi sa-l vindec,
L-am chemat in somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.
El veni, copilul mindru,
Calarind pe-un papagal,
Avind zimbetul fatarnic
Pe-a lui buze de coral.
Aripi are, iar in tolba-i
El pastreaza, ca sageti,
Numai flori inveninate
De la Gangele maret.
Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Ma lovi cu ea in piept,
Si de-atunci in orice noapte
Pling pe patul meu destept ...
Cu sageata-i otravita
A sosit ca sa ma certe
fiul cerului albastru
S-al iluziei deserte.
(1887, 1 iulie)

POSTUME
PRIN NOPTI TACUTE

Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vintul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.
Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu pling si cint.
(1869)

ODIN SI POETUL

(fragment)
Ei cer sa cint ... durerea mea adinca
S-o lustruiesc in rime si-n cadente
Dulci ca lumina lunei primavara
Intr-o gradina din Italia.
Sa fac cu poezia mea cea dulce
Damele sa suspine, ce frumoase
Pot fi pentru oricine. Pentru mine
Nu. Si juni natingi cu tigarete-n gura,
Frizati, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinti,
Sa reciteze versuri de-ale mele
Spre-a coperi cu-espresia adinca
Unei simtiri adevarate - niste mofturi.
Mai bine-as smulge sufletul din mine,
As stoarce cu o mina cruda, rece
Tot focul sint din el, ca in scinteie
Sa se risipe, pin' se va-njosi
Sa animeze pe deserti si rai.
[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ]
(1872)

ADINCA MARE ...

Adinca mare sub a lunei fata,
Inseninata de-a ei blonda raza,
O lume-ntreaga-n fundul ei viseaza
Si stele poarta pe oglinda-i creata.
Dar mini - ea falnica, cumplit turbeaza
Si misca lumea ei negru-mareata,
Pe-ale ei mii si mii de nalte brate
Ducind peire - tari inmorminteaza.
Azi un diluviu, mine-o murmuire,
O armonie, care capat n-are -
Astfel e-a ei intunecata fire,
Astfel e sufletu-n antica mare.
Ce-i pasa - ce simtiri o sa ni-nspire -
Indiferenta, solitara - mare !
(1873)

AH, MIEREA BUZEI TALE

Ah, mierea buzei tale am gustat-o
A buzei tale coapte, amorul meu;
Zapada sinului eu am furat-o,
De ea mi-am racorit suflarea eu;
Ah, unde esti, demonico, curato,
Ah, unde esti sa mor la sinul tau !
Ce sunt eu azi ? - o frunza, o nimica
Si-mi pare ca am fost un imparat,
Simtirea care sufletu-mi despica
E ca si cind o lume mi-a furat;
Ah, mierea buzei tale, pasarica,
Am nebunit de cind o am gustat !
Ah, cum nu esti, sa-ti mistuiesc viata,
Sa-ti beau tot sufletul din gura ta,
Sa-ti sorb lumina pin' ce-or fi de gheata
Frumosii-ti ochi - sa-ti devastez asa
Tot ce tu ai frumos... o, ma invata
Sa te ucid cu respirarea mea !
Sa murim amindoi... La ce traiesc eu,
La ce traiesti tu pe a lumii spume ?
Sarmane inimi inchegate-n vreme,
Sarmane patimi aruncate-n lume;
Ah, sa murim, nu plinge, nu te teme,
Ca undeva s-afla al nostru nume !
Incet, incet, sa ne culcam in racla,
Incet de pe pamint ne-om furisa.
O, stinge a privirei tale facla,
Inchide ochii tai... asa, asa;
Ce bine e sa dormi adinc in racla,
Sa dormi adinc, sa nu mai stii ceva.
Iubito, vremea-n loc sa steie,
Sa stinga universu-ntreg in noi;
O raza inca, inca o scinteie,
S-apoi dispare tot... s-apoi, s-apoi
Simt inca gindul tau iubit, femeie,
S-apoi nu vom mai fi nimic... noi doi.
(1873)

PRIVESC ORASUL - FURNICAR

Privesc orasul - furnicar -
Cu oameni multi si muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolti,
Cu cite-un chip l-a stradei colt.
Si trec foind, rizind, vorbind,
Multime de-oameni pasi grabind.
Dar numai p-ici si pe colea
Merge unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe suierate,
Tiindu-si minile la spate.
S-aude clopot rasunind,
Cu prapuri, cruci, icoani, viind,
Preotii lin si in vesminte
Cintind a cartilor cuvinte.
In urma vin ca-ntr-un prohod
Tineri, femei, copii, norod;
Dar nu-i prohod - sfintire de-apa,
Pe uliti lumea sa nu-ncapa;
Se scurg incet - tarra bumbum -
Ostasii vin in mars acum,
Naintea lor tambur-major,
Voinic el calca din picior
Si tobe tare-n tact ei bat
Si pasii suna apasat;
Lucesc si armele in sir,
Frumos stindarde se desir;
Ei trec mereu - tarra bumbum -
Si dup-un colt dispar acum...
O fata trece c-un profil
Rotund si dulce de copil,
Un cine fuge spariet,
Suier-un lotru de baiet,
Intr-o raspintie uzata
Si-ntinde-un orb mina uscata,
Hamalul trece incarcat,
Si orologiile bat -
Dar nimeni mai nu le asculta
De vorba multa, lume multa.
(1873)

EA-SI URMA CARAREA-N CODRU

Ea-si urma cararea-n codru,
Eu ma iau pe a ei urma,
Cind ajung cu ea alaturi
Rasuflarea-mi se curma.
Mai rasuflu inc-o data,
Zic o vorba, ea tresare,
Si se uita-n alta parte
Si raspuns de loc nu are.
Dar mereu de ea m-apropiu
Si-i vorbesc si ii dau sfaturi,
Ea se apara c-o mina
Si se uita tot in laturi.
Cind pe talie-i pun bratul,
Ea se fringe, va sa scape,
Dar o trag mereu spre mine,
Mai aproape, mai aproape.
Mai nu vrea si mai se lasa.
Capul ei mi-l pun pe umar,
Pun pe ochii-nchisi, pe gura,
Sarutari fara de numar.
Si la piept o string mai tare.
Rasuflarea-mi se sfirseste;
O intreb de ce-i mihnita,
O intreb de ma iubeste.
Iar ea ochii si-i deschide
Mari, puternici, plutitori :
- Imi esti drag din cale-afara,
Dar obraznic uneori.
(1876)

GINDIND LA TINE

Gindind la tine fruntea-acum ma doare.
Nu stiu ce rost mai are-a mea viata
Cind n-am avut o clipa de dulceata :
Amar etern si visuri peritoare !
Dar ce in noapte glasul tau ingheata !
Vedea-vor ochii-mi inc-o data oare
Frumosul trup, - femeie zimbitoare ! -
Ce mi-a fost dat sa-l string o clipa-n brate ?
Tu, blond noroc al unui vis desert,
Tu, visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni, sa stii ca nu te iert.
Caci dorul meu mustrari o sa-ti tot spuie
Si sarutindu-te am sa te cert
Cu desmierdari cum n-am spus nimanuie.
(1876)

CARTILE

Shakespeare ! adesea te gindesc cu jale,
Prieten blind al sufletului meu;
Izvorul plin al cinturilor tale
Imi sare-n gind si le repet mereu.
Atit de crud esti tu, s-atit de moale,
Furtuna-i azi si linu-i glasul tau;
Ca Dumnezeu te-arati in mii de fete
Si-nveti ce-un ev nu poate sa te-nvete.
De-as fi trait cind tu traiai, pe tine
Te-as fi iubit atit - cit te iubesc ?
Caci tot ce simt, de este rau sau bine,
- Destul ca simt - tot tie-ti multumesc.
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai invatat ca lumea s-o citesc,
Gresind cu tine chiar, iubesc gresala :
S-aduc cu tine mi-este toata fala.
Cu tine da... Caci eu am trei izvoara
Din care toata mintea mi-o culeg :
Cu-a ta zimbire, dulce, lina, clara,
A lumii visuri eu ca flori le leg;
Mai am pe-un intelept... cu-acela iata
Problema mortii lumii o dezleg;
S-apoi mai am cu totul pentru mine
Un alt maestru, care viu ma tine...
Dar, despre-acela, ah, nici vorba nu e.
El e modest si totusi foarte mare.
Sa taca el, sa doarma ori sa-mi spuie
La nebunii - tot intelept imi pare.
Si vezi, pe-acesta nu-l spun nimanuie.
Nici el nu vrea sa-l stie orisicare,
Caci el vrea numai sa-mi adoarma-n brata
Si decit tine mult mai mult ma-nvata !
(1876)

DORMI !

De ce te temi ? au nu esti tu cu mine ?
Las' ploaia doar sa bata in feresti -
Las' vintul trist prin arbori sa suspine,
Fii linistita tu ! Cu mine esti.
Ce te-ai sculat si te uiti in podele ?
Uimita pari si pari a astepta.
Nu poti vedea cu ochii printre ele -
Vrei sa-ti aduci aminte de ceva ?
Lasa-te-n perini - eu iti voi da pace.
Dormi tu - si lasa sa ramin destept.
Pe cind citesc, intotdeauna-mi place,
Din cind in cind sa cat la tine drept,
Sa vad cum dormi...
sa te admir cu drag...
Cu gura-abia deschisa-ncet respiri,
De pe condei eu min-atunci retrag.
Patrunde pacea tristele-mi gindiri.
Frumoasa esti... o prea frumoasa fata.
Ca marmura de alba-i a ta fata.
Imi vine sa alerg la tine-ndata
S-astfel cum dormi sa te cuprind in
brata.
Dar te-ai trezi... pacat ! si nu ma-ndur
Dormi linistit c-un brat pe dupa cap.
Din cind in cind cu ochiul eu te fur,
Din cind in cind din mina cartea scap.
Si-s fericit... Pulseaza lunga vreme
In orologi cu pasii uniformi...
De ce te temi ? Cu mine nu te teme !
De nu te culci, te culc cu sila... Dormi !
(1876)

IN FEREASTRA DESPRE MARE

In fereastra despre mare
Sta copila cea de crai -
Fundul marii, fundul marii
Fura chipul ei balai.
Iar pescarul trece-n luntre
Si in ape vecinic cata -
Fundul marii, fundul marii,
Ah ! de mult un chip i-arata.
"Spre castel vrodata ochii
N-am intors si totusi pling -
Fundul marii, fundul marii
Ma atrage in adinc."
(1876)

DE VORBITI MA FAC CA N-AUD...

De vorbiti ma fac ca n-aud,
Nu zic ba si nu va laud;
Dantuiti precum va vine,
Nici va suier, nici v-aplaud;
Dara nime nu m-a face
Sa ma ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi : adevarul
Numa-n inima-mi sa-l caut.
(1876)

AI NOSTRI TINERI...

Ai nostri tineri la Paris invata
La git cravatei cum se leaga nodul,
S-apoio ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor istet de oaie creata.
La ei isi casca ochii sai nerodul,
Ca-i vede-n birje rasucind mustata,
Ducind in dinti tigara lungareata...
Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strimba:
Stilpi de bordel, de crisme, cafenele
Si viata lor nu si-o muncesc - si-o
plimba.
S-aceste marfuri fade, usurele,
Ce au uitat pin' si a noastra limba,
Pretind a fi pe cerul tarii: stele.
(1876)