vineri, 12 aprilie 2013

PENTRU PRICHINDEI

Ajutoarele Linei
           
Cine-mi da un ou in dar?
Striga Lina din cerdac.
Si gaina din cuibar
Ii raspunde: “Cotcodac!”

“-Lapte bun pentru smantana
Cine-mi poate da?”
“-Mu, mu, mu!”
“-Tu imi dai vacuta, tu?”

“-Miau se-aude de sub masa,
“Eu te scap de soricei!”
“-Si eu paznic sunt la casa!”,
Latra vesel foc Grivei.

Randunica de lut

Fac din lut o randunica
In vazduh nu se ridica,
Da-si gaseste surioara
Caci afara-i primavara.

O voi aseza cu grija
Intr-un cuib stropit cu soare
Poate, bunele-i surate
O vor invata sa zboare.        


Printre toporasi

Canta printre toporasi
Armata de greierasi
Primavara a sosit
Noptile s-au limpezit

Pasarile calatoare
Se intorc nerabdatoare
Iar pe-o ramura de nuc
Sta un cuc!


Furnica

Uite bobul cum il cara
Pe drumeagul dinspre moara
Aplecata sun povara
Dar in schimb, la o adica
Inzecit cat ea ridica
Bravo, harnica furnica
De la vrednicia ta
Vreau sa-nvat si eu cava

Primavara

Primavara a sosit
Cu alai de flori albastre
Si cu cerul insorit
Pe pamanturile noastre

Hai copile pe campii
Sa fugim sa prindem fluturi
Galbenelor papadii
Palaria sa le-o scuturi!

Iepurasul si omul de zapada

La un capat de livada
Sade omul de zapada
Doi carbuni cu ochi el are
Iar ca nas, un morcov mare.

Iepurasul din tufis
Il priveste pe furis
Si ii striga: -Mai badie!
da-mi un pic de “nas” si mie!


Numaratoarea

O aluna, doua, trei
Veverita tu nu vrei?
 Ba vreau patru cinci si sase
Ca alunele-s gustoase!
Iti dau sapte, opt sau noua
Dac-ai sa ne spui si noua
Cand are sa vina-ncoace
Iarna cu zece cojoace?


Pisica trista

Azi pisica mea e trista
Ca nu are o batista
Sa-si strerga cu ea mustata
Ca i-a murdarit-o rata

Pisicuto, stai nitel,
Iti dau eu un prosopel
dar pana ma-ntorc cu el
Ai grija de soricel

Iepurasul

Iepurasul meu iubit
Cin’ te-ntrece la fugit?
Ai labute mititele
Ochisori: doua margele
Mustacioara la gurita
Si un petec de codita.

Motanul si oglinda

Cand motanul se priveste
In oglinda de o ora
Se strang roata soriceii
Veselindu-se in hora.

Dar motanului nu-i pasa
In oglinda el ii vede
Si deodata, ca un tigru
Catre soareci se repede.

Merele

Rotunjoare, colorate,
In camara sunt pastrate
Si cu ele curatate
Faci placinte minunate

Hotul

Catelusule sa-mi spui
Unde-i laptele? Vezi, nu-i!
Cine l-a mancat din oala
De-o gasesc acuma goala?
Cine-i hotul? N-oi fi tu?
Dai din coada, zici ca nu?
Esti stropit de lapte tot
Si pe coada si pe bot!


joi, 11 aprilie 2013

POEZII PENTRU PITICI

Piticul
Beatrice Marinescu

Ieri, un pitic haios,
Iesit dintr-o poveste,
M-a întrebat cam curios
Mie, ine-mi citeste?

I-am spus că multă lume…
La grădiniţă – doamna
Şi seara lângă pat, citeşte mama,
Iar ziua, uneori,
Mirela şi Adina , cele două surori…

Eu ştiu multe poveşti
Cu Feţi-Frumoşi şi zâne,
Cu animale mici şi mari
Cu păsări şi cu gâze.

Prieteni, să cântăm!
Sorina Husar

Tu eşti rrom, eu sunt român,
Nu contează, eu vă spun
Şi el e copil ca mine,
Ce am eu i se cuvine.

Eu sunt bogat, tu sărac
Timp de joacă toţi işi fac;
Unii sunt orfani de mici
Alţii sunt lipsiţi de griji.

Toţi visăm câteodată,
Vrem baloae, ciocolată
Viaţa-i uneori prea grea,
Să fimfericiţi a vrea!

Oameni mari, de-ţi ştii şi voi
Să vă jucaţi ca şi noi,
Lumea toată ar părea
Luminoasă ca o stea.

De esti rrom sau esti ţăran
De eşti sârb sau ardelean,
Hai cu toţii să cântăm,
Împreună să-nvăţăm!

Un băiat civilizat
Elena Mărgărit

Să mă port civilizat
Eu de-acum am învaţat.
Când mă trezesc, dimineaţa,
Mama mângâindu-mi faţa,
Nu mai lenevesc în pat
Repede m-am ridicat
Şi salut pe fiecare
De la mic şi pân’ la mare.
Bună dimineaţa, mami!
Bună dimineaţa, tati!
Bună-i spun lui Azorel,
Îl salut pe Pisicel.
Merg, mă spăl şi sunt voios
Mă îmbrac şi cuviincios
(Folosind „Te og frumos”)
Cer lapte şi cereale
Plăcinţele sau curmale.
Cu tati eu am mâncat
Apoi masa am curăţat.
Spunem amândoi zâmbind
Şi pe mama sărtând:
„- Sărut mâna pentru masă,
Te iubim mamă frumoasă!”
Iau gheozdanul şi pe Riţă
Şi plecăm la grădiniţă.

Fetiţa harnică
Cecilia Teodoresu

Zice mama ca-s frumoasă
Şi sunt harnică în casă.
Am ochii mari şi gura mică
Şi gene de râdunică.
Sunt veselă si zglobie
Cânt şi fac ce-mi place mie.
Dau mâncare la păpuşi,
La pisoii jucăuşi,
Mătur, scutur, fac curat
Apoi florile-am udat.
Scriu atent la bastonaşe
Fac ovalele frumoase
Şi-i citesc lui Iepurică
Să adoarmă fără frică.

Fapte bune
Sidonia Ştefan

Fapte bune ştiu să fac
Cât sunt eu de mititel
Singurel ştiu să mă-mbrac
Nu îl rup pe roboţel

Dau mâncare la pisică
Şi mă port civilizat
Îl salut pe nenea Gică
Când la lucru a plecat.

O ajut pe Măriuca
Să ducă gheozdanul său,
Dacă nu e azi mămica,
Ea se plânge că e greu.

Rugăciune
Lucia Moiceanu

Copile, eşti minune,
Şi-n glas de rugăciune
Să te rogi neîncetat
Cum mama te-a învaţat

Să fii bun şi sănătos
Să cresti mare şi frumos,
Să ajuţi că este bine,
Pe cel slab de lângă tine.

Roagă-te in gându tău
Nimeni să nu-ţi facă rau.
Părinţii tăi să trăiască
Cu drag să te ocrotească.

Rugăciune
Ilinca Neacşu

Doamne, şi eu sunt copilul Tău
Din suflet, te rog mereu
Ochilor să-mi dai lumină
Cu puterea ta divină.

Toţi se roagă penru mine
Să faci doamne o minune
Ca să pot şi eu vedea
Sfânta lumină a Ta.

Să mă joc cu alţi copii,
Să alerg peste câmpii,
Să admir un pom, o floare
Să văd a lumi culoare.

Sa-mi văd dragii de păriţi
Şi bunicii mei cuminţi.
Te rog, Doamne nu uita
Asta-i rugăciunea mea!
ANDREI

Răţoiul Mac
Florina Nicolae

Mac, răţoiul dolofan,
Cuios din cale-afară,
A pornit-o pe maidan
Şi, iesind de pe cărare,
S-a gândit că este rost
Să cunoască lumea mare.

Auzise la dulău
Că la capătul poienii
E un pod peste pârâu
Şi de- treci în pragul serii,
Nimereşti chiar ân răzor
Cu lăptuci şi cu mohor.

Lipa, lipa pe pedeţ,
Trece Mac privind la lună
Şi cu gândul la lăptuci
Măcaie cu oie bună!.
Lăcomia are preţ,
Căci vicleana îl aude
Şi-l înhaţă pe-ndrăzneţ
Gata să-l facă friptură.

Doar norocul l-a salvat-
Că Dulău era de pază
Şi de vulpe l-a scăpat,
Dar nu şi de scărmănat,
Că de curios şi lacom
A rămas fără trei pene
Şi, desigur, nemâncat.

Ariciul
Elena Mărgărit

În ogradă la bunici
Am văzut ieri un arici.
Se făcuse ghem de ace
Şi nimeni n-avea ce-i face.
Rex dulăul, a-cercat
Însă s-a cam înţepat!
Atunci fără nici o frică
Chiar iubita mea bunică
Pe lopată l-a luat
Şi-n urzici l-a aruncat.
Însă el tot ghem a stat
Şi deloc nu i-a păsat.
Apoi, cum o fi făcut,
Că s-a făcut nevăzut.
A dispărut fără veste
Uite-asa, ca în poveste!

Ghicitoare
Elena Iordănescu

Nouă raţe şi-un răţoi
Făceau baie într-un butoi
Butoiul s-a răsturnat
Raţele s-au speriat
Şi-n pădure au plecat.
-Spune cine a mai rămas
(Răţoiul) 

Căţeluşul supărat
Mariana Muscariu

Un căţel cam jucăus,
Cu ochişorii de pluş,
Cu blăniţa cafenie,
Face mare gălăgie.

El e tare supărat
Că nu a fost invitat
La petrecerea drăguţă
De la noi din grădiniţă.

Te rugăm drag căţeluş
Tu care eşti jucăus
Să nu mai fi supărat
Noi ne-ntoarcem la jucat.


Azorel
Elena Iordănescu

E soare, e vară
Totul e voios afară.
Dar în curte lângă gard
Şade trist bietul azor
-Azorel, ce faci aici?
Îl înreaba mos arici.
-Ia am vrut să ies pe drum
Dar dulăul din vecini
Blăniţa mi-a scărmănat
Şi urechea mi-a muşcat.
-Vai!-a zis moşul arici
 Aşa-ţi trebuie Azorică
Acă umbli prin vecni
Şi n-asculţi de-ai tăi stăpâni.

Natură, te iubesc!
Georgeta Savu

Învaţă de la Soare
Să dăruieşti căldură,
Învaţă de la floare
Candoarea s-o păstrezi.

Învaţă de la iarbă
Ce-nseamnă o culoare
Învaţă de la apă
Să curgi frumos spre Mare.

Învaţă de la glie
De neclintit să fii,
Iar de la păsări află
Cum liber poţi să fii.

Priveşte şi te miră!
Ascultă şi alege!
Natura dăruieşte,
Natura te inspiră.

Natura ţi-e alături
De ştii s-o protejezi,
Natura ţi-e Prieten
De ştii să o iubeşti.

Planeta albastră
Ilinca Neacşu

M-ănrebam şi eu, ce este
O planetă! E poveste!
Am să iţi explic şi ţie.
Din Mica Enciclopedie
Am citit şi am aflat
Că pământul nu e lat.
E rotund, o bilă mare,
Se încălzeşte de la soare.
Peste tot trăiesc copii
Veseli şi spun poezii.
Una am învăţat şi eu
Şi nu este deloc greu:
„Dragi copii, şi mici şi mari
Haideţi să fim gospodari!
Să-ngrijim şi pom şi floare
S-orotim păsări, izvoare,
Munţi şi mare şi pădure
Tot ce e frumos în lume.
Să iubim planeta noastă,
Minunată floare albastră!”

Colecţionarii
Sidonia Ştefan

Haideţi copii fiecare
Zi de zi să stângem ziare
După ce au fost citie
Şi nu mai sunt folosite
Cărţi, caiete vechi, reviste
Uzate toate şi triste
Nu le duceţi la gunoi,
Aduceţi-le la noi.
Le ducem la reciclare
Să salvăm pădurea mare.
Din ele se fac din nou
Cărţi ca cele din biorou.
Frumoase, colorate, noi
Pentru alţi copii ca noi.

Planeta Soarelui
Georgeta Savu

Oare cum ar fi, copii,
Cu toţi dacă am trăi
Pe-o planetă fără soare,
Fără pomi şi fără floare,
Fără zumzet de albine,
Fără zumzet de copile!

De aceea să-ncercăm
Cu toţii să o protejăm
Că e pom sau că e floare,
Că e pasăre sau mare,
Toate trebuie apărate,
Să trăim în sănătate.

Vino, toamnă!
Georgeta Savu

Zilele-s mai scurte,
Nopţile cam lungi,
Frunze-ngălbnite
Cad acum pe lunci.

Fructe şi legume
Sunt acum din plin
Dar nu-s păsărele,
Cerul nu-i senin

Toamna se grăbeşte
Să ne bată-n geam,
Picuri mici de ploaie
Aducând în dar.

Vino, dragă toamnă,
Grădi-ncepe iar!
Verau să-nvăţ mai multe
Să devin şcolar.

Vine toamna!
Maia Petre

Spre dealuri fac ochii roată
Şi văd toamna cea bogată
În bucate şi culori
Adevărate comori

Verzi sau roşii, arămii
Prin livezi ca şi prin vii
Frunzele joacă pe vânt
Se fac grămezi pe pământ.

Oamenii adună cu sârg
Din livezi dar şi din târg
Legume, fructe, s-ajungă
Pentru iarna grea şi lungă.

Florile toamnei
Florina Nicolae

Toamna cea cu vânt şi ploi
A lăsat copacii goi,
Dar ne-a adus pe alei
Florile din trena ei.

Tufanică, delicată,
Cu miros îmbătător,
Crizantemă, elegantă,
Cu petale în culori.

Alb, portocaliu şi mov,
Galben şi roşcat, cu tot
Un covor viu colorat,
Minunat şi parfumat.

Toamna a venit
Nicoleta Şontac

Toamna a venit, să ştiţi,
Eu ştiu sigur că-i aici,
Mi-a gonit albinele
Şi-a alungat florile
I-a speriat pe fluturaşi,
L-a amorţit pe greieraş.
- Spune, toamnă, de ce vii,
Doar cu frunze ruginii
Nu ştiu cum ai reuşit
Dar şi vântul l-ai pornit.
Du-te toamnă, înapoi
Lasă vara pe la noi.

Pictorita toamna
Ilinca Neacşu

Pictorita-i toamna, iată,
Cum a colorat în dată,
Frunze, fructe şi legume
Peste tot e o minune!
Te-ai uitat? Pădurea toată
Ce frumos e colorată?
Galben, roşu, arămiu,
Maronşi puţin verzui,
Pe alocuri combinate
Câte-un pic din toate, toate.
În grădiniţa de flori
Găseşti şi alte cluori:
Mov, grena în crizanteme
Şi-n micuţe tufănele
Are tone de culoare
Ca să dea la fiecare.
De unde tot ia mereu?
Poate de la curcubeu!

Fluturi de toamnă
Elena Aostolescu

Frunzele acum în toamnă
Parcă-s fluturi care zboară:
Dar în loc să se înalţe,
Ele-ncet, încet coboară.
Şi lipite de pământ
Frunzele foşnesc uşor,
Iar când vântul le alungă
Câtă pomilor de dor.


Grădiniţa cu flori
Maria Petre

Azi dimineaţă în zori
În grădiniţa cu flori
Văd minunate comori
Prieşti şi te trec fiori

Foarte multe floricele
Crizanteme, tufănele,
În culori vii diferite
Şi cu parfumuri plăcute

Trec prin ele şi pun mana
Şi mă minunez într-una
Ma sperii, cine-o să creadă
Când vor fii şi sub zăpadă.


Frunze de toamnă
Elena Irdănescu

Sus pe creanga unui pom
Două frunze stau la sfat
Şi se leagăna de zor.
Ai văzut ce s-a-ntâmplat
Cu sărmanele vecine?

Am văzut şi am înţeles
Că nici noi n-avem de-ales
A venit toamna surată
Faţa ne-a îngălbenit,
Codiţa ne-a veştejit.

Toamna târzie
Matilda Ştefan


Azi s-au aşezat pe jos,
Şi pe faţă şi pe dos,
În covorul plin de şoapte
Frunze galbene uscate.

Vântul a trecut uşor
Şi-a pus pe deasupra lor
Val de brumă argintie
De la toamna cea târzie.

Prieteni de toamnă
Mihaela Irimioiu

Au venit tiptil de-afară,
S-au cuibărit in cămara,
În burcane au intrat
Si s-au aşezat la sfat

Conopida se răsfaţă
Şi mereu le dă povaţă:
„Prietenia-i lucru mare
Nu-i ceva la întâplare”.

Roşi şi gogoşarul
Şi-au pus roşul în culoare
În zacusca de legume
Sunt prieteni de legume.

Castanul
Dorina Cristache


Când toamna veni grabită,
O castană cam giduşă,
Îmbrăcată cu rochiţă
Se trezi mia jucăuşă!

Tot foindu-se grăbită,
Se desprinse o codiţă
Şi căzu în iarba moale
Cu rochiţa ruptă-n poale

Tristă acu şi necăjită,
Fiindcă era singurică
O fetiţă mai zglobie
În buzunar o îmbie

La căldură şi odihnă!
Lângă o papuşă mică,
Un „agat” şi o hârtie,
O bomboană şi-o cutie!

Toamna bogată
Georgeta Savu

Cin eoare să nu ştie?
Toamna e bucurie,
Toamna e o sărbătoare,
Toamna-i anotimpul care
Aduce la fiecare
Coşuri pline cu legume
Dar şi multe fructe bune.

Toaman-i anotimp bogat,
Cu toate-ndestulat.
Toamna ne dă bucurii
Şi la deal, şi la câmpii.
Şi aduce la ficare
Multă, multă desfătare.

Toamnă, eu te-aş întreba:
Oare cum de reuşeşti
Niciodat’ nu oboseşti?
Nu, copile, n-aş putea
Asta e menirea mea!

Toamna
Mihaela Irimioiu

Când frunzele se-ngălbenesc,
Pe toamnă ele vestesc
Se-adună păsările în stol,
Pământului îi dau ocol

Copiii veseli povestesc
Cum mamele tot robotesc
S-adune multe în cămară,
Din bogăţia de afară.

Din coşuri pline ne zâmbesc,
Fructe  cu strai sărbătoresc.
Ne fac cu ochiul şi ne-mbie,
Să le gustăm cu bucurie.


La mulţi ani, Românie!
Ilinca Neacşu

1 Decembrie, priveşte,
Scrie mare-n calendar!
Este ziua româniei
Şi îi spunea:
„La mulţi ani!”


De ziua României
Ilinca Neacşu

Azi, de ziua României,
Fete frumoase, flăcăi,
În hora prieteniei.
Cantă, joacă ca la noi

Saltă iile-nflorate
Cusuţe cu fluturi mici,
Caciuli cu pene rotate
La flăcăii cei voinici

Bate ritmic căluşarul
Dansul nostr din străbuni
Striga tare tot oşanul
C-aşa-i la noi la români!”
 

1 Decembrie
Ilinca Neacşu

Flutură în ţara noastră
Azi drapelul tricolo,
Se aude prin fereastră
O urare a tuturor:
„Românie, la mulţ ani!
Tot mereu să imfloreşti.
Copiii tăi, an de an
Bine şi frumos să-i creşti!” 


Iarna
Georgeta Savu

A sosit iarna drăguţa,
Peste ţara-n sărbătoare.
Totu-i alb până în zare,
Un miracol, o visare.

Ies năsucuri la fereşti,
Să privească cu uimire,
Jocul fulgilor de nea,
Ce se-ntind peste câmpie.

Săniuţa-i pregătită
Ca să intre-acum în joc.
Şi patine, chiar şi schiuri
Se vor aduna pe loc.

Vor ieş cu bucurie
Copilaşii jucăuşi,
Să întâmpine pe dată
Iarna cea mult aşteptată

Hai, veniţi cu drag copii!
Să primim cum se cuvine,
Bucurându-ne cu toţii
De această feerie.

Prima ninsoare
Elena Apostolescu

De aseară, cerul s-a cam înnorat.
-O să ningă-mi spune mama
Zi eu:
-Minunat!
Stau la geam ş-aştept să ningă
Oare-am adormit_
Fulgii-ncep uşor să cadă
Se aştern negreşit.

Zăpada
Elena Apostolescu

N-am văzut covor mai alb
Şi mai moale ca zăpada.
Şi covoru-i mare, mare,
Învseleşte toată strada.
L-a facut bunica Iarnă
Din al fulgilor alb cer
Scuturâdu-l din nori-pernă
Apa-stea, plutind, prin aer.

Iarna
Ioana Liliana Corciova

A căzut intâi un fulg
Toţi copiii strigă-n cor:
„Iarna, bine ai venit,
Ne eşti dragă tuturor!”

Te-aşteptăm cu nerăbdare
Cu fluture şi mănuşi
Ia te uită, iarnă dragă,
Câţi urcăm pe derdeluş!

Hai copii, haideţi mai iute,
Derdeluşu-i numai bun,
Săniuţele sunt gata
Pregătite pentru drum.


Iarna
Maria Petre

Zăpada a-neput din cer să cearnă,
E vemea sărbătorilor de iarnă,
Pe cât de vechi, atâta de frumoase,
Prilej de sărbători a toţi în case.

Colinde, obiceiuti fel de fel
Prin sat ese perindă cătinel,
Şi Moş Crăciun, cu sacul lui cu daruri
Păşeşte singur, noaptea pe la geamuri

El vine cu credinţa din străbuni
Purtând pe frunte-a anilor cunună,
Eu l-aş ruga la noi să mai rămână
Că sunt destui copii cuinţi şi buni.


Iarna
Alexandrina Ciuşnel

Iarna-i în galoşi,
Şi-a-nodat broboada.
Ţurţurii sticloşi
Stau acum să cadă

Sus pe derdeluş
Veselia-i mare
Hai la săniuş
Toţi, cu mic, cu mare!

Moş Crăciun
Cecila Teodorescu

Ninge.Bradu-i pregătit,
Azi în clasa noastră,
Aşteptăm moşul iubit
Să ne bată în fereastră.
Cântece şi poezii
Toţi au învaţat
Moşule, să nu-ntârzii,
Doar adresa n-ai uitat!
Ţi-am scris multe srisori
Şi ţi-am spus în fiecare
Să ajungi de sărbători,
Te aşteaptă Grupa mare!

Moş Crăciun
Ilinca Neacşu

A ninmult şi este ger
Cad fulgi mari de sus, din cer
Sigură sunt c-o să vină
Moş Crăciun, sus, pe colină.

Şi-o s vadă rin fereastră
Lumină la casa noastră
Ş steluţe strălucind
Pe noi bradu’împodobind.

-Moşule, am fost cuminte
Si ne-am comportat frumos.
Praful ştrg pe-călţăminte
Şi am măturat pe jos.

M-am jucat cu Azorică
Şi mâncare am dat la peşte.
Harnică-s c ao furnică
Nu îţi spun deloc poveste.

Vino, dar, la noi în casă
Să te aşezăm la masă
Şi-un cadou aşa d emare
Tu să dai la fiecare.

Ne pregăim de srebare
Sabinica Marin


Mă gândesc cu drag, vă spun
La Anul Nou, la Crăciun.
Ne pregătim foarte bine
Pentru vacanţa ce vine.

Şi doamna educatoare
Pentru marea serbare
Ne învaţă de multă vreme
Jocuri, cântece şi scheme.

Atunci vine Moş Crăciun
Cu glas blând şi suflet bun,
Cu plăcere ne ascultă
Ne dă daruri, ne sărută,
Ne urează : „Creşteţi mari,
La anul să fiţi şcolari”

Gerul
Ioana Liliana Corciova

Este ger şi ce-i cu asta?
Iarna a venit în sat
Mi-am luat din nou blăniţa
Şi a joacă am plecat.

Când deodată am hotărât
Un moşneag de nea să fac
Vrând să pun în mâini mănuşa
Nu găsii manuşa dreaptă

Fug acasă, mamă ştii?
O mănuşă mi-am pierdut
Mama mai întâi zâbi
Şi mănuşa o găsii.

Iarna
Iona liliana Corciova

Vine iarna, nu ne pasă,
Iarna noastră cea frumoasă.
Grijulii ă nu-ngheţăm,
Haine groase îmbrăcăm.sus pe derdeluşcu noi,
Ducem tot sănii d soi.
Toţi copiii să se joace,
Iarna-i bine, me-mi place.

Moş Crăciun şi pinguinul
Elena Apostolescu

Un drăguţ de pinguin
Aşteată cu bucurie
Ca în seara de Crăciun
Să plce-n călătorie.
-Mi-a promis prea bunul Moş
Ca în loc de dar,
Voi vesea întâia dată
Cum e un gheţar.
Ştiţi, nu sunt un pinguin
De la Polul Nord.
Locuiesc la delfinariu
Unde ma simt „lord”.
Eu iubesc enorm copiii
Ş din depărtare
De revelion promit
Le trimit scrisoare.

Moş Ene
Sabinica Marin

Vine seara, pe la gene
Pe ascuns vine Moş Ene
Şi îmi apar vag în minte
Imagini de mai-nainte:
Convorbirile din casă,
Jocuri cu copii din clasă,
Ce-a zis doamna educatoare,
Repetiţii de serbare,
Basmul ce mil-a zis Moşu’
Cu zmei şi-mpăratul Roşu,
Poezia ce-o s-o spun
Câd va veni Moş Crăciun.
Câte gânduri...îţi dai seama...
„Hai, scularea! Zice mama.


Numai mama
Daniela Georgeta Popescu

Doar o mamă ştie ce înseamnă dorul
Numai ea cunoaşte durerea, fiorul.
Glasul său din umbră veşnic el vegează
Ne redă tăria, gândul rău îl disipează.

Binecuvântată să fii azi, femeie!
Tu, iubită, soră, mam sau soţie
Scutură-ţi din părul cu fire moi,rebele,
Iubirea şi armonia sa să ne-nveselim cu ele.

Numai, tu, prinţesă, faci lumea frumoasă,
Cu privirea-ţi tandră, cu vorba-ţi mădioasă,
Divin ai fost aleasă persoană valoroasă,
Tu care printr-un zâmbet aduci soarele-n casă.

Azi, pios, eu îngenunchi în faţa ta
Să-ţi sărut mâna, prinţesa-Mama mea-
Îţi pun pe braţe flori de măr şi arin,
Apoi uşor mă cuibăresc şi aţipesc la pieptu-ţi lin...

Mărţişor
Marcela Iatrătescu

Alb şi roşu împletit
Mărţişor, bine-ai venit!
Tu ai mândrii ciucuraşi
Pentru dragii copilaşi.

Alb înseamnă bunătate
Curăţenie în toate.
Roşu, să fiu sănătos
Si-ntreg anul voios.
Alb şi roşu împletit
Mărţişor, bine-ai venit!

Mărţisor
Florina Nicolae

E un fluture în zbor,
Sau o floare cu fundiţă?
E micuţul marţişor
Şi-l poartă orice fetiţă!

Alb şi roşu răsucit
Cu noroc şi sănătate
Mamei este dăruit,
Primăvara e aproape

Mama
Marcela Iatrătescu

Mama dragă, te iubesc,
Şi dacă te-am supărat
Ochii-mi spun când te privesc,
Iartă-ma, s-a înâmplat!

Promit c-am să fiu cuminte
Am să dorm, am să mănânc,
Tot mereu am să ţin minte
Sfatul tău şi-am să aduc

Bucurie-n casa noastră,
Spunând câte-am învăţat
Aşezând florile-n glastră
Şi făcând mereu curat.

Am să fiu băiat cuminte,
Mama, fiindcă te iubesc,
Nu găsesc acum cuvinte,
Pentru toate-ţi mulţumesc!

Mama
Ilinca Neacşu

Câtă dragoste cuprinde
Sufletul de mamă
Doar copliul ei ştie,
Când la pieptu-i şade.
Câtă grijă şi-ntristare,
Când copilu-i plânge,
Numai sufletul de mamă
Ştie-n taină-a strânge.
Câtă bucurie are,
Când copilu-i gângureşte,
Când „mama” spune prima oară
Şi singur încet păşeşte...
Numia în privirea mamei
Ai putea a desluşi
Fericirea ei imensă,
În cuvinte,
Nu se poate povesti!

Primăvara
Cecilia Teodorescu

Râde primăvara,
Câmpul e-nverzit,
Zâmbeşte vioreaua
Sub pomul înflorit.

Dansează primăvara
În rochiţa ei de flori
Îi cântă turtureaua
Şi cor de păsări surori.

Ne cântă primăvara,
Hai să jucăm copii,
Din zori şi până seara
Cu fluurii zglobii.


Ghiocel
Elena Iodănescu


Din zăpada sclipitoare
Scoate capul către soare
Ghiocelul, vonicelul,
Legănându-şi clopoţelul.

-Ghiocel, ghiocel,
Ai grijă de vântul rece
Că el vine de la munte
Şi-ţi îngheaţă a ta frunte.

Primăvara
Sabina Marin

Orice-aţi zice, orice-aţi face,
Mie primăvara-mi place!
Prin poieniţă s-alerg
Floricele să culeg:
Zambile şi ghiocei
Toporaşi sau brebenei.
Să-aşez pe mal de lac,
O coroniţă să-mi fac,
Să ascult prin rămurele
Ciripit de păsărele.
Să ascult cucul cântând
Şi izvorul susurând
Să adorm cu gândul dus
Până soarele-a apus.

Zarzărul
Maria Petre

Am văzut dimineaţă
Zarzărul s-a scuturat
Şi-a scos vălul de pe faţă
Şi-n bobiţe s-a-mbrăcat.
Verzi, micuţe şi drăuţe
Cu gust acru amărui
Copiilor sunt plăcute
Cocoţaţi prin pomi haihui.
Cine în copilărie
Sus în zarzăr n-a urcat?
E aşa o bucurie,
Nu se uită niciodat’!

Primăvara
Elena Iordănescu

Soarele-şi artă faţa
Spunând : „Bună dimineaţa!”
Sus pe deal şi jos în luncă
El dă florilor poruncă
Să răsară, să-nflorească
Lumea să o-nveselească

Primăvară, zână bună,
Aduci sare şi caldură,
Aduci cânt de păsărele
Şi pe dealuri floricele
Bucurie si plăcere!

Este vară
Elena Mărgărit

E cerul tot un soare
Şi norii au fugit
Este vară, este soare,
Cât sunt de fericit!

Vacanţa este mare,
Doriţe se-plines
Este vară, este soare,
Acum la drum pornesc!

Şi marea mă aşteaptă
Şi muntele vrăjit
Este vară, este soare,
Grijile s-au risipit!


Doar...un fluture

Daniela Georgeta Popescu

Sunt un flutue venit din amintire...
Port în mine tristeţe,dar şi iubire.
Zbor spre visare înr-o dulce plutire,
Mă las alintat de flori şi lumină,
Mă-mbăt uneori c-o lumină divină.

Sunt un albastru al verilor senine
Străbat orizonturi şi mările străine;
Mă-ntorc iar şi iar spre ţarmurile mele
Şi depăn amintiri a un şirag de perle.
Sunt doar un fluure,venit din amintire.

Norul

Dorina Cristache

Din senin în zi de vară,
Norii grei încep s-apară.
Peste câmp, peste grădină
Plaia picură lumină.

Norul gri vrea să se joace
Multe bălţi pe stradă face
Nor posnaş te rog să-mi spui
De ce pleci pe cer hai-hui?

Acu pot să văd şi eu,
Cum apare-un cucubeu.
Strălucind pe cer de zor
Soarele-a ieşit din nou!

Ploaia
Beatrice Marinescu


Afară plouă tare
Şi văd în depărtare
Cum norii se ciocnesc
Lumini ceru-împânzesc.

Dar voi să nu vă temeţi!
N-aveţi de ce, copii!
Căci ploaia face bine,
Belşug pentru câmpii.


Cireşele

Nicleta Şontac

Nici nu vine vara bine,
Că s-au copt, ţine-te bine,
Câte două prin frunzare
Umplu vara de culoare
Parfumate şi gustoase
Nu uita că-s nespălate!
În dulceaţă şi-n compot
Am cules cireşul tot.


Joacă-te acum cu mine
Şi frământă limba bine
Până mâine reuşeşti
Chiar mai bine să vorbesti

Poezii scurte


1.Chipeş iepuras
Vesel si poznaş
Alearga-n oraş
Să ia un făraş

2.Vesel este Lie
Trist este Ilie
Vine şi Pălie
S-aducă o ie.

3.Stai pe loc
Bate poc
Ia un toc
Scrie foc

4.Marea-i mare
Nuca-i tare
Licuriciul sare
Vesel pe cărare

5.Un, doi, trei
Gustă un ardei
Strigă apoi „vălei”
S-audă Andrei

 
1.Farfurie-rie
Ca o pălărie
Stă-n bucătărie
Şi mereu te-mbie.

2.Vulpea, vulpiţa
Fură gâsuliţa
Fuge fuguliţa
Să n-o prindă Ziţa.

3.Tic-tac, tic
Ies acum la portic
Vine tata cu ilic
Să privească la voinic

4.Sună telefonul
Se umflă balonul
Sună soneria
Se-aprinde bujia

5.Ploaia, ploiţa
Vine-n poieniţă
S-aduca-n cofiţă
Strugurii din viţă.

luni, 1 aprilie 2013

POEZII - MIHAI EMINESCU

LA MORMINTUL LUI ARON PUMNUL

Imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina,
Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina
Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea!
Metalica, vibrinda a clopotelor jale
Vuieste in cadenta si suna intristat;
Caci, ah! geniul mare al desteptarii tale
Pasi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Si-n urma-i ne-a lasat!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt si mare,
Colo unde te-asteapta toti ingerii in cor,
Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor cintare
Si-ti impletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!
Te plinge Bucovina, te plinge-n voce tare,
Te plinge-n tinguire si locul tau natal;
Caci umbra ta mareata in falnica-i zburare
O urma-ncet cu ochiul in trista lacrimare
Ce-i simt national!
Urmeze inca-n cale-ti si lacrima duioasa,
Ce junii toti o varsa pe trist mormintul tau,
Urmeze-ti ca pri zboru-ti in cinturi tinguioase,
In cinturi rasuninde, suspine-armonioase,
Colo, in Eliseu!

CE-TI DORESC EU TIE, DULCE ROMANIE

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Caci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de singe dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Cind s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face,
Cind cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca sa coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu ii fa altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai in fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata in vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

SI DACA...

Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
E ca in minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.
Si daca stele bat in lac
Adincu-i luminindu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninindu-mi gindul.
Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

SOMNOROASE PASARELE...

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund in ramurele -
Noapte buna!
Doar izvoarele suspina,
Pe cind codrul negru tace;
Dorm si florile-n gradina -
Dormi in pace!
Trece lebada pe ape
Intre trestii sa se culce -
Fie-ti ingerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a noptii feerie
Se ridica mindra luna,
Totu-i vis si armonie -
Noapte buna!
(1883, decembrie)

DE-OR TRECE ANII...

De-or trece anii cum trecura,
Ea tot mai mult imi va place,
Pentru ca-n toat-a ei faptura
E-un "nu stiu cum" s-un "nu stiu ce".
M-a fermecat cu vreo scinteie
Din clipa-n care ne vazum ?
Desi nu e decit femeie,
E totusi altfel, "nu stiu cum".
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tace;
Dac-al ei glas e armonie,
E si-n tacere-i "nu stiu ce".
Astfel robit de-aceeasi jale
Petrec mereu acelasi drum...
In taina farmecelor sale
E-un "nu stiu ce" s-un "nu stiu cum".
(1883, decembrie)

LA MIJLOC DE CODRU...

La mijloc de codru des
Toate pasarile ies
Din huceag de alunis,
La voiosul luminis,
Luminis de linga balta,
Care-n trestia inalta
Leganindu-se din unde,
In adincu-i se patrunde
Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele
Si de zbor de rindunele
Si de chipul dragei mele.
(1883, decembrie)

MAI AM UN SINGUR DOR...

Mai am un singur dor :
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.
Pe cind cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una.
Alunece luna
Prin virfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vint,
Deasupra-mi teiul sfint
Sa-si scuture creanga.
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zimbeasca iar.
Va geme de patemi
Al marii aspru cint...
Ci eu voi fi pamint
In singuratate-mi.
(1883, decembrie)

PESTE VIRFURI

Peste virfuri trece luna,
Codru-si bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul suna.
Mai departe, mai departe,
Mai incet, tot mai incet,
Sufletu-mi nemingiiet
Indulcind cu dor de moarte.
De ce taci, cind fermecata
Inima-mi spre tine-ntorn ?
Mai suna-vei dulce corn,
Pentru mine vreodata ?
(1883, decembrie)

INGER DE PAZA

Cind sufletu-mi noaptea veghea in estaze,
Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Sa pot recunoaste trasaturile-ti pale,
Caci tu - tu esti el.
(1871, 15 iunie)

LACUL

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim in luntrea mica
Inginati de glas de ape,
Si sa scap din mina cirma,
Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blindei lune -
Vintu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune !
Dar nu vine ... Singuratic
In zadar suspin si sufar
Linga lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.
(1876, 1 septembrie)

NOAPTEA

Noaptea potolit si vinat arde focul in camin;
Dintr-un colt pe-o stofa rosa eu in fata lui privesc,
Pin'ce mintea imi adoarme, pin'ce genele-mi clipesc;
Luminarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin intuneric te apropii surizinda,
Alba ca zapada iernei, dulce ca o zi de vara;
Pe genunchi imi asezi, iubito, bratele-ti imi inconjoara
Gitul... iar tu cu iubire privesti fata mea palinda.
Cu ale tale brate albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l inlantui, pe-al meu piept capul ti-l culci;
S-apoi ca din vis trezita, cu minute albe, dulci,
De pe fruntea mea cea trista tu dai vitele-ntr-o parte
Netezesti incet si lenes fruntea mea cea linistita
Si gindind ca dorm, sireato, apesi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si pe frunte-mi in mijloc
Si surizi, cum ride visul intr-o inima-ndragita.
O! dezmiarda, pin'ce fruntea-mi este neteda si lina,
O! dezmiarda, pin-esti juna ca lumina cea din soare,
Pin-esti clara ca o roua, pin-esti dulce ca o floare,
Pin'nu-i fata mea zbircita, pin'nu-i inima batrina.
(1871, 15 iunie)

CRAIASA DIN POVESTI

Neguri albe, stralucite
Naste luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le intinde pe cimpie;
S-adun flori in sezatoare
De painjen tort sa rumpa,
Si anina-n haina noptii
Boabe mari de piatra scumpa.
Linga lac, pe care norii
Au urzit o umbra fina,
Rupta de miscari de valuri
Ca de bulgari de lumina,
Dindu-si trestia-ntr-o parte,
Sta copila lin plecata,
Trandafiri arunca rosii
Peste unda fermecata.
Ca sa vad-un chip, se uita
Cum alearga apa-n cercuri,
Caci vrajit de mult e lacul
De-un cuvint al sfintei Miercuri:
Ca sa iasa chipu-n fata,
Trandafiri arunca tineri,
Caci vrajiti sunt trandafirii
De-un cuvint al sfintei Vineri.
Ea se uita... Paru-i galben,
Fata ei lucesc in luna,
Iar in ochii ei albastri
Toate basmele s-aduna.
(1876, 1 septembrie)

DORINTA

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si in bratele-mi intinse
Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din crestet valul,
Sa-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri - singurei,
Iar in par infiorate
Or sa-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat incet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cint
Singuratece izvoare,
Blinda batere de vint;
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or sa cada rinduri - rinduri.
(1876, 1 septembrie)

DEPARTE SUNT DE TINE...

Departe sunt de tine si singur linga foc,
Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait,
Ca sunt batrin ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri,
Redesteptind in fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste in feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari in lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramiie pururi mut,
Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Sa uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...
Voi fi batrin si singur, vei fi murit de mult!
(1878, 1 martie)

O, RAMII

"O, ramii, ramii la mine,
Te iubesc atit de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sa le-ascult;
In al umbrei intuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adinc in ape
Cu ochi negri si cuminti;
Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi in taina
Mersul cirdului de cerbi;
Eu te vad rapit de farmec
Cum ingini cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzind piciorul gol
Si privind in luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."
Astfel zise lin padurea,
Bolti asupra-mi clatinind;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit in cimp rizind.
Astazi chiar de m-as intoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?
(1879, 1 februarie)

DE CITE ORI, IUBITO...

De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe cind a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolalta amindoi,
Din ce in ce mai sigur ma-ntunec si inghet,
Cind nute pierzi in zarea eternei dimineti.
(1879, 1 septembrie)

FOAIA VESTEDA

(dupa N. Lenau)
Vintu-o foaie vestejita
Mi-au adus miscind fereastra -
Este moartea ce-mi trimite
Fara plic scrisoarea-aceasta.
Voi pastra-o, voi intinde-o,
Intre foile acele,
Ce le am din alte timpuri
De la mina dragei mele.
Cum copacu-si uita foaia
Ce pe vint mi-a fost trimisa,
Astfel ea uita-au poate
Aste foi de dinsa scrise.
Vorbele iubirii moarte
Vinovate-mi stau in fata,
Dovedite de minciuna
Cer sa sting a lor viata.
Dulcea lor zadarnicie
Nu ma-ndur s-o pun pe foc,
Desi-mi stau atit de triste
Ca nu pot muri pe loc.
Voi pastra intreg amarul
Si norocul astor foi,
In durerea vechii pierderi
Recitindu-ma-napoi;
Numai vestea blind-a mortii,
Foaia trista le-am adaos:
Moartea vindec-orice rana,
Dind la patime repaos.
(1879, 1 octombrie)

REVEDERE

- Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de cind nu ne-am vazut,
Multa vreme au trecut
Si de cind m-am departat,
Multa lume am imblat.
- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupindu-le,
Apele-astupindu-le,
Troienind cararile,
Si gonind cintarile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implindu-si cofeile,
Mi-o cinta femeile.
- Codrule cu riuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tinar precum esti
Tot mereu intineresti.
- Ce mi-i vremea, cind de veacuri
Stele-mi scinteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vintu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamint ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa raminem:
Marea si cu riurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
(1879, 1 octombrie)

O, MAMA...

O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfintului mormint
Se scutura salcimii de toamna si de vint,
Se bat incet din ramuri, ingina glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Cind voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plingi;
Din teiul sfint si dulce o ramura sa fringi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi odata umbrind mormintul meu...
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar daca impreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormintul sa ni-l sape la margine de riu,
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sinul meu...
Mereu va plinge apa, noi vom dormi mereu.
(1880, 1 aprilie)

CIND AMINTIRILE

Cind amintirile-n trecut
Incearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atit de des
Induiosarii mele.
Si peste arbori rasfirati
Rasare blinda luna,
Ce ne gasea imbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.
A noastre inimi isi jurau
Credinta pe toti vecii,
Cind pe carari se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atita dor
In noapte sa se stinga,
Cind valurile de izvor
N-au incetat sa plinga,
Cind luna trece prin stejari
Urmind mereu in cale-si,
Cind ochii tai, tot inca mari,
Se uita dulci si galesi?
(1883, 15/27 mai)

ADIO

De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramii, ramii cu bine!
Ma voi feri in calea mea
De tine.
De astazi dar tu fa ce vrei,
De astazi nu-mi mai pasa
Ca cea mai dulce-ntre femei
Ma lasa.
Caci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Sa ma imbat si de scintei
Din stele,
Cind degerind atitea dati,
Eu ma uitam prin ramuri
Si asteptam sa te arati
La geamuri.
O, cit eram de fericit
Sa mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
De luna!
Si cind in taina ma rugam
Ca noaptea-n loc sa steie,
In veci alaturi sa te am,
Femeie!
Din a lor treacat sa apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Caci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste.
Si daca luna bate-n lunci
Si tremura pe lacuri,
Totusi imi pare ca de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei dintii
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-mi urma mea ramii-
Adio!
(1883, 5/17 iunie)

CE E AMORUL?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar si cerul si pamint
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamini
Un pas facut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.
Caci scris a fost ca viata ta
De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.
(1883, 17/29 iunie)

SE BATE MIEZUL NOPTII...

Se bate miezul noptii in clopotul de-arama,
Si somnul, vames vietii, nu vrea sa-mi ieie vama.
Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte,
S-asaman intr-olalta viata si cu moarte;
Ci cumpana gindiri-mi si azi nu se mai schimba,
Caci intre amindoua sta neclintita limba.
(1883, decembrie)
ODA
(in metru antic)
Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tinar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.
Cind deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pin-in fund baui voluptatea mortii
Neinduratoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari...
Pot sa mai reviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?
Piara-mi ochii tulburatori din cale,
Vino iar in sin, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!
(1883, decembrie)

IUBIND IN TAINA...

Iubind in taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea sa se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.
(1883, decembrie)

TRECUT-AU ANII...

Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara,
Caci nu ma-ncinta azi cum se miscara
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,
Abia-ntelese, plin de-ntelesuri -
Cu-a tale umbre azi in van ma-npresuri,
O, ceas al tainei, asfintit de sara.
Sa smulg un sunet din trecutul vietii,
Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuri
Cu mina mea in van pe lira lunec;
Pierdut e totu-n zarea tineretii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea... ma-ntunec!
(1883, decembrie)

VENETIA

S-a stins viata falnicei Venetii,
N-auzi cintari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, inalbind paretii.
Okeanos plinge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunind din valuri.
Ca-n tintirim tacere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Mare sinistru miezul noptii bate.
Cu glas adinc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin in clipe cadentate:
"Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!"
(1883, decembrie)

CU MINE ZILELE-TI ADAOGI...

Cu mine zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi.
Cind unul trece, altul vine
In asta lume a-l urma,
Precum cind soarele apune
El si rasare undeva.
Se pare cum ca alte valuri
Cobor mereu pe-acelasi vad,
Se pare cum ca-i alta toamna,
Ci-n veci aceleasi frunze cad.
Naintea noptii noastre imbla
Craiasa dulcii dimineti;
Chiar moartea insasi e-o parere
Si un visternic de vieti.
Din orice clipa trecatoare
Ast adevar il inteleg,
Ca sprijina vecia-ntreaga
Si-nvirte universu-ntreg.
De-aceea zboare anu-acesta
Si se cufunde in trecut,
Tu ai s-acum comoara-ntreaga
Ce-n suflet pururi ai avut.
Cu mine zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi,
Avind cu toate astea-n fata
De-a purure ziua de azi.
Privelistile sclipitoare,
Ce-n repezi siruri se distern,
Repaosa nestramutate
Sub raza gindului etern.
(1883, decembrie)

DIN VALURILE VREMII...

Din valurile vremii, iubita mea, rasai
Cu bratele de marmur, cu parul lung, balai -
Si fata stravezie ca fata albei ceri
Slabita e de umbra duioaselor dureri!
Cu zimbetul tau dulce tu mingii ochii mei,
Femeie intre stele si stea intre femei
Si intorcindu-ti fata spre umarul tau sting,
In ochii fericirii ma uit pierdut si pling.
Cum oare din noianul de neguri sa te rump,
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump,
Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec
Si mina friguroasa s-o incalzesc la sin,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o tin.
Dar vai, un chip aievea nu esti, astfel de treci
Si umbra ta se pierde in negurile reci,
De ma gasesc iar singur cu bratele in jos
In trista amintire a visului frumos...
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind:
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind.
(1883, decembrie)

CE TE LEGENI...

- Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vint,
Cu crengile la pamint?
- De ce nu m-as legana,
Daca trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Bate vintul frunza-n dunga -
Cintaretii mi-i alunga;
Bate vintul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste virf de ramurele
Trec in stoluri rindunele,
Ducind gindurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rind, pe rind,
Zarea lumii-ntunecind,
Si se duc ca clipele,
Scuturind aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngin numai cu el!
(1883, decembrie)

LA MIJLOC DE CODRU...

La mijloc de codru des
Toate pasarile ies,
Din huceag de alunis,
La voiosul luminis,
Luminis de linga balta,
Care-n trestia inalta
Leganindu-se din unde,
In adincu-i se patrunde
Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele
Si de zbor de rindunele
Si de chipul dragei mele.
(1883, decembrie)
DE-OI ADORMI...
(varianta)
De-oi adormi curind
In noaptea uitarii,
Sa ma duceti tacind
La marginea marii.
Nu voi sicriu bogat,
Faclie si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Luceasc-un ceeer senin
Pe-adincile ape,
Care-n dureri adinci
Se nalta la maluri,
S-ar atirna de stinci
Cu brate de valuri,
Se nalta, dar recad
Si murmura-ntr-una,
Cind pe paduri de brad
Aluneca luna.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet,
Doar moartea glas sa dea
Frunzisului vested.
Sa treaca lin prin vint
Atotstiutoarea,
Deasupra-mi teiul sfint
Sa-si scuture floarea.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri-aminte,
Ce n-or sti sa privesc
O lume de patemi,
Pe cind liane cresc
Pe singuratate-mi.
(1883, decembrie)

CRITICILOR MEI

Multe flori sunt,dar putine
Rod in lume o sa poarte
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.
E usor a scrie versuri
Cind nimic nu ai a spune,
Insirind cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
Dar cind inima-ti framinta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,
Ca si flori in poarta vietii
Bat la portile gindirii,
Toate cer intrarea-n lume,
Cer vesmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de ghiata?
Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap iti cade cerul:
Unde vei gasi cuvintul
Ce exprima adevarul?
Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
Cind nimic nu ai de spus.
(1883, decembrie)

NU VOI MORMINT BOGAT

(varianta)

Nu voi mormint bogat,
Cintare si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet,
Frunzisului vested
Doar vintul glas sa-i dea.
In linistea sarii
Sa ma-ngropati, pe cind
Trec stoluri greu zburind
La marginea marii.
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Luceasca cer senin
Eternelor ape,
Care din vai adinci
Se nalta la maluri,
Cu brate de valuri
S-ar atirna de stinci -
Si murmura-ntr-una
Cind spumegind recad,
Iar pe paduri de brad
Alunece luna.
Reverse dulci scintei
Atotstiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Sa-si scuture floarea.
Nemaifiind pribeag
De-atunci inainte,
Aduceri-aminte
M-or coperi cu drag
Si stinsele patemi
Le-or troieni cazind,
Uitarea intinzind
Pe singuratate-mi.
(1883, decembrie)

DIN NOAPTEA...

Din noaptea vecinicei uitari
In care toate curg,
A vietii noastre desmierdari
Si raze din amurg,
De unde nu mai strabatu
Nimic din ce-au apus -
As vrea odata-n viata tu
Sa te inalti in sus.
Si daca ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu ma priveste linistit
Cu stinsele lumini.
Si daca glasul adorat
N-o spune un cuvint,
Tot inteleg ca m-ai chemat
Dincolo de mormint.
(1884, 12/24 februarie)

SARA PE DEAL

Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele pling, clar izvorind in fintine;
Sub un salcim, draga, m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece-asa sfinta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina.
Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi cesele-n luna ridica,
Scirtiie-n vint cumpana de fintina,
Valea-i in fum, fluiere murmura-n stina.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la cimp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi imple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! in curind satul in vale-amuteste;
Ah! in curind pasul-mi spre tine grabeste:
Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cit imi esti de draga.
Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surizind vom adormi sub inaltul,
Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
(1885, 1 iulie)

LA STEAUA

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atit de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins in drum
In departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Incet pe cer se suie:
Era pe cind nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel cind al nostru dor
Pieri in noapte-adinca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste inca.
(1886, 1 decembrie)

DE CE NU-MI VII

Vezi, rindunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aseaza bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
O, vino iar in al meu brat,
Sa te privesc cu mult nesat,
Sa razim dulce capul meu,
De sinul tau, de sinul tau !
Ti-aduci aminte cum pe-atunci
Cind ne primblam prin vai si lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atitea ori, de-atitea ori ?
In lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorasc scintei ...
Dar, oricit ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s !
Caci tu inseninezi mereu
Viata sufletului meu,
Mai mindra decit orice stea,
Iubita mea, iubita mea !
Tirzie toamna e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Si lanurile sunt pustii ...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
(1887, 1 februarie)

KAMADEVA

Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi sa-l vindec,
L-am chemat in somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.
El veni, copilul mindru,
Calarind pe-un papagal,
Avind zimbetul fatarnic
Pe-a lui buze de coral.
Aripi are, iar in tolba-i
El pastreaza, ca sageti,
Numai flori inveninate
De la Gangele maret.
Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Ma lovi cu ea in piept,
Si de-atunci in orice noapte
Pling pe patul meu destept ...
Cu sageata-i otravita
A sosit ca sa ma certe
fiul cerului albastru
S-al iluziei deserte.
(1887, 1 iulie)

POSTUME
PRIN NOPTI TACUTE

Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vintul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.
Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu pling si cint.
(1869)

ODIN SI POETUL

(fragment)
Ei cer sa cint ... durerea mea adinca
S-o lustruiesc in rime si-n cadente
Dulci ca lumina lunei primavara
Intr-o gradina din Italia.
Sa fac cu poezia mea cea dulce
Damele sa suspine, ce frumoase
Pot fi pentru oricine. Pentru mine
Nu. Si juni natingi cu tigarete-n gura,
Frizati, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinti,
Sa reciteze versuri de-ale mele
Spre-a coperi cu-espresia adinca
Unei simtiri adevarate - niste mofturi.
Mai bine-as smulge sufletul din mine,
As stoarce cu o mina cruda, rece
Tot focul sint din el, ca in scinteie
Sa se risipe, pin' se va-njosi
Sa animeze pe deserti si rai.
[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ]
(1872)

ADINCA MARE ...

Adinca mare sub a lunei fata,
Inseninata de-a ei blonda raza,
O lume-ntreaga-n fundul ei viseaza
Si stele poarta pe oglinda-i creata.
Dar mini - ea falnica, cumplit turbeaza
Si misca lumea ei negru-mareata,
Pe-ale ei mii si mii de nalte brate
Ducind peire - tari inmorminteaza.
Azi un diluviu, mine-o murmuire,
O armonie, care capat n-are -
Astfel e-a ei intunecata fire,
Astfel e sufletu-n antica mare.
Ce-i pasa - ce simtiri o sa ni-nspire -
Indiferenta, solitara - mare !
(1873)

AH, MIEREA BUZEI TALE

Ah, mierea buzei tale am gustat-o
A buzei tale coapte, amorul meu;
Zapada sinului eu am furat-o,
De ea mi-am racorit suflarea eu;
Ah, unde esti, demonico, curato,
Ah, unde esti sa mor la sinul tau !
Ce sunt eu azi ? - o frunza, o nimica
Si-mi pare ca am fost un imparat,
Simtirea care sufletu-mi despica
E ca si cind o lume mi-a furat;
Ah, mierea buzei tale, pasarica,
Am nebunit de cind o am gustat !
Ah, cum nu esti, sa-ti mistuiesc viata,
Sa-ti beau tot sufletul din gura ta,
Sa-ti sorb lumina pin' ce-or fi de gheata
Frumosii-ti ochi - sa-ti devastez asa
Tot ce tu ai frumos... o, ma invata
Sa te ucid cu respirarea mea !
Sa murim amindoi... La ce traiesc eu,
La ce traiesti tu pe a lumii spume ?
Sarmane inimi inchegate-n vreme,
Sarmane patimi aruncate-n lume;
Ah, sa murim, nu plinge, nu te teme,
Ca undeva s-afla al nostru nume !
Incet, incet, sa ne culcam in racla,
Incet de pe pamint ne-om furisa.
O, stinge a privirei tale facla,
Inchide ochii tai... asa, asa;
Ce bine e sa dormi adinc in racla,
Sa dormi adinc, sa nu mai stii ceva.
Iubito, vremea-n loc sa steie,
Sa stinga universu-ntreg in noi;
O raza inca, inca o scinteie,
S-apoi dispare tot... s-apoi, s-apoi
Simt inca gindul tau iubit, femeie,
S-apoi nu vom mai fi nimic... noi doi.
(1873)

PRIVESC ORASUL - FURNICAR

Privesc orasul - furnicar -
Cu oameni multi si muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolti,
Cu cite-un chip l-a stradei colt.
Si trec foind, rizind, vorbind,
Multime de-oameni pasi grabind.
Dar numai p-ici si pe colea
Merge unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe suierate,
Tiindu-si minile la spate.
S-aude clopot rasunind,
Cu prapuri, cruci, icoani, viind,
Preotii lin si in vesminte
Cintind a cartilor cuvinte.
In urma vin ca-ntr-un prohod
Tineri, femei, copii, norod;
Dar nu-i prohod - sfintire de-apa,
Pe uliti lumea sa nu-ncapa;
Se scurg incet - tarra bumbum -
Ostasii vin in mars acum,
Naintea lor tambur-major,
Voinic el calca din picior
Si tobe tare-n tact ei bat
Si pasii suna apasat;
Lucesc si armele in sir,
Frumos stindarde se desir;
Ei trec mereu - tarra bumbum -
Si dup-un colt dispar acum...
O fata trece c-un profil
Rotund si dulce de copil,
Un cine fuge spariet,
Suier-un lotru de baiet,
Intr-o raspintie uzata
Si-ntinde-un orb mina uscata,
Hamalul trece incarcat,
Si orologiile bat -
Dar nimeni mai nu le asculta
De vorba multa, lume multa.
(1873)

EA-SI URMA CARAREA-N CODRU

Ea-si urma cararea-n codru,
Eu ma iau pe a ei urma,
Cind ajung cu ea alaturi
Rasuflarea-mi se curma.
Mai rasuflu inc-o data,
Zic o vorba, ea tresare,
Si se uita-n alta parte
Si raspuns de loc nu are.
Dar mereu de ea m-apropiu
Si-i vorbesc si ii dau sfaturi,
Ea se apara c-o mina
Si se uita tot in laturi.
Cind pe talie-i pun bratul,
Ea se fringe, va sa scape,
Dar o trag mereu spre mine,
Mai aproape, mai aproape.
Mai nu vrea si mai se lasa.
Capul ei mi-l pun pe umar,
Pun pe ochii-nchisi, pe gura,
Sarutari fara de numar.
Si la piept o string mai tare.
Rasuflarea-mi se sfirseste;
O intreb de ce-i mihnita,
O intreb de ma iubeste.
Iar ea ochii si-i deschide
Mari, puternici, plutitori :
- Imi esti drag din cale-afara,
Dar obraznic uneori.
(1876)

GINDIND LA TINE

Gindind la tine fruntea-acum ma doare.
Nu stiu ce rost mai are-a mea viata
Cind n-am avut o clipa de dulceata :
Amar etern si visuri peritoare !
Dar ce in noapte glasul tau ingheata !
Vedea-vor ochii-mi inc-o data oare
Frumosul trup, - femeie zimbitoare ! -
Ce mi-a fost dat sa-l string o clipa-n brate ?
Tu, blond noroc al unui vis desert,
Tu, visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni, sa stii ca nu te iert.
Caci dorul meu mustrari o sa-ti tot spuie
Si sarutindu-te am sa te cert
Cu desmierdari cum n-am spus nimanuie.
(1876)

CARTILE

Shakespeare ! adesea te gindesc cu jale,
Prieten blind al sufletului meu;
Izvorul plin al cinturilor tale
Imi sare-n gind si le repet mereu.
Atit de crud esti tu, s-atit de moale,
Furtuna-i azi si linu-i glasul tau;
Ca Dumnezeu te-arati in mii de fete
Si-nveti ce-un ev nu poate sa te-nvete.
De-as fi trait cind tu traiai, pe tine
Te-as fi iubit atit - cit te iubesc ?
Caci tot ce simt, de este rau sau bine,
- Destul ca simt - tot tie-ti multumesc.
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai invatat ca lumea s-o citesc,
Gresind cu tine chiar, iubesc gresala :
S-aduc cu tine mi-este toata fala.
Cu tine da... Caci eu am trei izvoara
Din care toata mintea mi-o culeg :
Cu-a ta zimbire, dulce, lina, clara,
A lumii visuri eu ca flori le leg;
Mai am pe-un intelept... cu-acela iata
Problema mortii lumii o dezleg;
S-apoi mai am cu totul pentru mine
Un alt maestru, care viu ma tine...
Dar, despre-acela, ah, nici vorba nu e.
El e modest si totusi foarte mare.
Sa taca el, sa doarma ori sa-mi spuie
La nebunii - tot intelept imi pare.
Si vezi, pe-acesta nu-l spun nimanuie.
Nici el nu vrea sa-l stie orisicare,
Caci el vrea numai sa-mi adoarma-n brata
Si decit tine mult mai mult ma-nvata !
(1876)

DORMI !

De ce te temi ? au nu esti tu cu mine ?
Las' ploaia doar sa bata in feresti -
Las' vintul trist prin arbori sa suspine,
Fii linistita tu ! Cu mine esti.
Ce te-ai sculat si te uiti in podele ?
Uimita pari si pari a astepta.
Nu poti vedea cu ochii printre ele -
Vrei sa-ti aduci aminte de ceva ?
Lasa-te-n perini - eu iti voi da pace.
Dormi tu - si lasa sa ramin destept.
Pe cind citesc, intotdeauna-mi place,
Din cind in cind sa cat la tine drept,
Sa vad cum dormi...
sa te admir cu drag...
Cu gura-abia deschisa-ncet respiri,
De pe condei eu min-atunci retrag.
Patrunde pacea tristele-mi gindiri.
Frumoasa esti... o prea frumoasa fata.
Ca marmura de alba-i a ta fata.
Imi vine sa alerg la tine-ndata
S-astfel cum dormi sa te cuprind in
brata.
Dar te-ai trezi... pacat ! si nu ma-ndur
Dormi linistit c-un brat pe dupa cap.
Din cind in cind cu ochiul eu te fur,
Din cind in cind din mina cartea scap.
Si-s fericit... Pulseaza lunga vreme
In orologi cu pasii uniformi...
De ce te temi ? Cu mine nu te teme !
De nu te culci, te culc cu sila... Dormi !
(1876)

IN FEREASTRA DESPRE MARE

In fereastra despre mare
Sta copila cea de crai -
Fundul marii, fundul marii
Fura chipul ei balai.
Iar pescarul trece-n luntre
Si in ape vecinic cata -
Fundul marii, fundul marii,
Ah ! de mult un chip i-arata.
"Spre castel vrodata ochii
N-am intors si totusi pling -
Fundul marii, fundul marii
Ma atrage in adinc."
(1876)

DE VORBITI MA FAC CA N-AUD...

De vorbiti ma fac ca n-aud,
Nu zic ba si nu va laud;
Dantuiti precum va vine,
Nici va suier, nici v-aplaud;
Dara nime nu m-a face
Sa ma ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi : adevarul
Numa-n inima-mi sa-l caut.
(1876)

AI NOSTRI TINERI...

Ai nostri tineri la Paris invata
La git cravatei cum se leaga nodul,
S-apoio ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor istet de oaie creata.
La ei isi casca ochii sai nerodul,
Ca-i vede-n birje rasucind mustata,
Ducind in dinti tigara lungareata...
Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strimba:
Stilpi de bordel, de crisme, cafenele
Si viata lor nu si-o muncesc - si-o
plimba.
S-aceste marfuri fade, usurele,
Ce au uitat pin' si a noastra limba,
Pretind a fi pe cerul tarii: stele.
(1876)

POEZII DE PASTE


1. POEZII DE PASTE

Oualele de Paste
George Toparceanu

Zece oua inrosite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-antrebat:
- Ce va este, fratioare,
Ce va doare?
Nu va ninge, nu va ploua,
Stati gatite-n haina noua,
Parca, Dumnezeu ma ierte,
N-ati fi oua...
- Suntem fierte !!!
Zice-un ou rotund si fraise
Linga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
- Pin' la urma tot nu scap!
- Ne gateste de parada.
- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvirle coaja-n strada...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam sa fiu omlet!
- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru...
- Si eu, unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi sa tac:
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!...


 


2. POEZII DE PASTE

Sărbatoare 

de Paulina Mezei

Isuse bun,Isuse drag
La tine astăzi vin,
Cu sufletul deschis şi larg
Eu astăzi mă închin.

Şi-ţi mulţumesc că te-ai jertfit
Pe cruce pentru mine
Să cresc frumos şi fericit
Să fie-n lume bine.

Şi azi când jertfa ţi-o cinstesc
Cu bunătăţi pe masă,
Mă întristez  şi mă gândesc
Că mulţi copii n-au casă.

Că n-au nici haine,nici mâncare
Şi azi te rog nespus,
Întinde-ţi mâna iubitoare
Spre ei prebun Isus.




3. POEZII DE PASTE

Noaptea sfântă

de Paulina Mezei

Când clopotele mândru sună

In noaptea cea mai sfântă,
Copii şi oameni se adună
Şi impreună cântă.
  
Că azi minunea s-a-ntâmplat
Şi fiul cel preasfânt,
A treia zi a înviat
Şi-i pace pe pământ.

Toţi în biserică  intrăm
Şi cântăm împreună
Isus din morţi a înviat
Şi totu-n jur răsună.

Apoi cu toţi îngenunchem,
Şi-i mare bucurie
Şi imn de slavă înălţăm
Şi ne-chinăm azi ţie.


4. POEZII DE PASTE

Învierea

de Paulina Mezei 

A înviat Cristos
Ce mare bucurie,
A înviat Cristos
Natura  reînvie.

A înviat Cristos
Şi eu sunt fericit,
A înviat Cristos
În casa t- am venit

Iar mândre gopspodine,
Cu coşul pregătit,
Vin azi să se închine
Şi totul e sfinţit.


5. POEZII DE PASTE
 
Ouă roșii

de Paulina Mezei

Ouă roşii,ouă încondeiate
De oameni şi copii aşteptate,
De Paşti vă punem pe masă
Să fie lumină şi pace în casă.

Ştim că Maria ouă a dus
Să-l răscumpere pe blândul Isus,
Dar călăii, nu le-au primit,
Şi pe Domnul L-au osândit.
     
Şi ouăle rămase sub cruce,
S-au vopsit cu sângele-ţi dulce,
Iar obiceiul acesta preasfânt
A rămas până azi pe pământ.



Poezii noi Mos Craciun

Poezii de Mos Craciun - 2023 Colectie de Poezii pentru copii mici si mari - Craciunul 2023 Mos Craciun vine-n padure de Tincuta Ho...

Faceți căutări pe acest blog