CANTECE DE MUNTE

FLOARE DE COLŢ
Viorel Popescu, Ducu Bertzi

Vis de-argint şi de petale
Cuibul tău e sus pe creste
Raza ta-mi coboară-n cale
Mai frumos ca-ntr-o poveste.

R: Tu floare de colt
Minune sub bolţi
Fragedă stea
Iubita mea !

Floare ninsă-n vârf de stâncă
Mai presus de nori şi stele
Cine oare să te-ajungă ?
Numai dorurile mele !

Floare de lumină vie
Zâmbet cald de dimineaţă
Te aştept de-o veşnicie
Te-ntâlnesc o dată-n viaţă.
 
ACTORUL
V  Şeicaru

Actorul a ieşit în stradă
Să-şi cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă
Ca Voievod peste un neam.

R: O, biet actor, o, biet artist
Rolurile mor viaţa e un teatru trist.

Printre maşini, printre tramvaie
Actorul se grăbea firesc
Urma să vină-un nor de ploaie
Perucile se despletesc.

Şi când s-a aşezat la coadă
Cu paloş mantie şi scut
Deodată oamenii din stradă
Ca Voievod l-au cunoscut.

S-au dat deoparte cu sfială
Mulţimea toată murmura
   Văzându-i hainele de gală
   “Să ne trăieşti Măria Ta!”

Dar ploaia a venit deodată
Şi ei văzând cu ochii lor
Şi-ntreaga-i faţă demachiată
I-au aruncat un fel de plată:
"Lăsaţi-l dracu', e-un actor!"


COLINDUL GUTUII

Dulce galbenă gutuie cum şi eu bălai eram
Mi-a pus mama o gutuie ce se coace-ncet la geam
Aş muşca-o dar mă doare mă cuprinde-un fel de jind
Iar acum că trece anul parc-o văd îmbătrânind.

R: Galbenă gutuie dulce amăruie
Lampă la fereastră toată iarna/ viaţa noastră.

Mama mea n-avea nici globuri nici beteală şi nici stea
Sărbătorile de iarnă ce gutui le-mpodobea
Mi-a pus mama o gutuie la fereastra dinspre drum
Şi o văd cum luminează n-am putere s-o consum.

Parcă are-n ea ceasornic şi al mamei plânset sfânt
Luminează şi se stinge o gutuie pe pământ
Luxul mamei cel mai mare când copii ne mai simţeam
Era pâinea de pe masă şi gutuia de la geam.

TREC ŢIGANII

În căruţe colorate trec ţiganii
O ţigancă-n părul ei şi-ascunde banii
Alta într-un colţ de cort dă cu ghiocul
Să-i ghicească unei fete mari norocul
Un ţigan cântă cu foc dintr-o vioară
Când peste căruţe iar se lasă seara.

R: Trec ţiganii, trec,
Se duc şi petrec
Trec ţiganii, nu se mai opresc
Dar ei se iubesc.
La, la, la, la, la ...

La o margine de sat au aprins focul
Iar în jurul focului au încins jocul
Noaptea e cu luna plină fermecată
Seara cu ţiganii n-o uiţi niciodată
Caii pasc pe câmpul verde liniştiţi,
Iar ţiganii dorm în corturi fericiţi.


ŢIGĂNCUŞA

La o margine de sat
Stă o şatră de ţigani
O ţigancă frumuşică
Mi-a zâmbit de sub castani.

R: Ţigăncuşă eşti frumoasă
Ţigăncuşa mea
Te iubesc de-o viaţă
Şi nu te pot uita.

Trece vara, vine iarna,
Pleacă şatra de ţigani
Şi cu ea pleacă ţiganca
Ce-am iubit-o sub castani.

Trece iarna, vine vara,
Vine şatra de ţigani
Dar ţiganca frumuşică
A fugit cu alt ţigan.
 
PRIETENI DIN CRAI

Prieten drag ce Craiul ne-a legat
Acolo sus pe stinca am jurat
Sa pastram prietenia
Muntelui ce ne-a unit
Prieteni buni sa fim pin' la sfirsit

Sub parfumul florilor de mai
Ne-am incercat vigoarea noastra-n Crai
Printre coltii de stinca
Ne-am creat un drum
Prieteni buni am devenit de-acum

Daca soarta se va-mpotrivi
Daca timpul ne va desparti
Craiul va fi amintirea
Clipelor ce le-am trait
Intr-o noapte sub cerul linistit


PRIETENIE

R:Prietene sa nu fii trist
Ca altii au decis
Ca eu la nunta ta sa-ti cint
Un albatros ucis
Prietene eu ma gindesc
La tine tot mereu
Visezi ca ma saruti si esti
Linga sufletul meu

Prietene, scrisoarea ce-ti trimit
Te va gasi in lume ratacit
As vrea sa-ti scriu tot ce gindesc acum
Dar uite pica frunzele pe drum

Acum cind stau si scriu epistola
Mi-aduc aminte de raceala ta
Cu care m-ai privit un pic mirat
In viata ta eu ce-oi fi cautat

As vrea sa reusesc sa mint un pic
Sa-ti spun ca nu s-a intimplar nimic
Dar orice-as face tot aici ajung
Si in final nu pot decit sa pling.


PLOUA

R: Vino si tu inspre Apuseni
Si la pieptul tau sa ma chemi
Sus pe Bedeleu sa dormim in foi
Si sa-ncepem totul de la doi.

Ploua peste Ardeal, peste Bedeleu
Departe esti tu, tot singur sint eu,
Parca e potop, parca e blestem,
Nici putere n-am ca sa te mai chem.

Fumega firav focul linga cort,
Singur sint in munti, dar in gind te port;
De-atita nenoroc ne tot cautam,
Peste noapte ploua, dar ne tot visam.

Stele nu-s pe cer, in jur bezna e,
Al meu trup e gol si nu stiu de ce;
Nu mai stiu nimic, aiurea e tot,
Ploua ca-n prapad si nu pot sa-not.

Plinge toata balta a vinovatie,
Toata aceasta ploaie mi-e prescrisa mie,
Vorbele-s desarte: eu, munte si-atit
Ne tot tinem singuri, parca, de urit.

Bate vint agale, suna a chemare
Ploaie, noapte, haos, numai disperare.
Incarcat e totul cu un groaznic stres
Eu si Bedeleul lansam SOS

Da un semn si tu, mila fa-ti de mine
Sa nu ne desparta groaznicele ploi,
Un firav apel, doar atita iti cer
Si-am sa-ti cint, iubito, leru-i ler.


PARTAJ
(Ecoul)

Iubire de taina si moarte
Ce pot sa-ti mai spun despre noi
Acum, c-a venit despartirea
Ia lumea si-mparte-o la doi.

Urmeaza partajul juridic,
Urmeaza atacul de cord
Se-ncaiera fratii calare
Eu plec catre sud, tu spre nord

A fost o minune-n oglinda
Si-n ultimul zbor peste veac
O aripa porti in valiza
O aripa port in rucsac.

Nu-mi trebuie martori, iubire,
Nu-mi trebuie probe, nu!
Destul mi-e ca-n toate acestea
Si martor si proba mi-esti tu.
Cum toate se-mpart pe din doua
Da-mi noapte si ia numai zi
Da-mi moartea si tine tu viata
Partaj echitabil spre-a fi.

Ia muntii si lasa-mi prapastii,
Ia piscuri si mie da-mi vai
Cu ce sa mai vad a-mi ramine
Cind pierd pentru veci ochii tai.

Partajul sa fie acesta
Iti dau tot ce vrei, tot ce vrei.
Dar ultimul lucru din toate
Pe mine te rog sa ma iei.


PASIUNE

Eram mic si imi placea muntii sa-i pictez
Si-n imagini colorate sa iI desenez
Nopti cu luna pe hirtie ei au desenat
Si cu rucsacul in spate muntii-au colindat

R: Dar mama si tata ma cred un nebun
Cind vine simbata si plec iar la drum
Bunicul, bunica, mereu ma dojenesc
Dar ei nu stiu ca-n taina eu muntele-l iubesc

Acum ca sint aproape de muntii ce-i iubesc
Inima ma-ndeamna mereu sa-i hoinaresc
Doar cu baieti si fete ce-mi sint frati si surori
Descoperim in taina ale muntelui carari

E vara si cortul cu mine-l iau mereu
Si daca am si sacul, eu am hotelul meu
Colegii, sosonarii ce muntii n-au umblat
Nu stiu ce-nseamna viata de munte pasionat

Pentru cei ce n-au habar de drumuri si poteci
De piscurile-nalte, de vai cu ape reci
Te-ndeamna sa-i incerce macar de fantezie
Si vor vedea ca muntii nu sint ca pe hirtie


POATE

Poate intr-o zi vei reveni
Din nou la mine
Te voi astepta mereu
Si voi spera dragostea ta

Stiu ca nu vei reveni
Stiu ca nimic nu va mai fi
Stiu ca inca te iubesc
Stiu dar nu vreau sa ma gindesc

Mi-e dor de ochii tai
Si-as vrea sa-i pot privi
Mi-e dor de tine si de noi
Te rog priveste inapoi

Poate intr-o zi vei reveni
Din nou la mine
Poate...


PADURE NEBUNA

1.O vara întreaga m-a tinut padurea
Cu fata în iarba si gândul aiurea
Iar acum în toamna la plecare
Se tânguie ca ma rup din inima ei si o doare.

R: Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza mânata de vânt pe potecile tale.

2.In fiecare noapte de iarna
Umbra mea alba va veni sa se-astearna
Ca o ursoaica cu puii ucisi
La umbra stejarilor tradati de frunzis.

3.Voi veni în fiecare dimineata
Uneori ca o umbra alteori ca o ceata
Ori ca o negura, ori ca o bruma
Voi veni, voi veni, nu te mai tângui padure nebuna.


PE CINE SI CÂTE CARARI
Ducu Bertzi

1.Pe cine si câte carari las în urma nu-mi pasa
Trec singur prin lume desi câteodata m-apasa
Sunt vesel chiar daca stiu bine ca drumul se înfunda
Voi merge spre zare si n-are decât sa se ascunda.

R:Cânt fara sa-mi pese ca-i cineva sa m-asculte
Imi place doar toamna când umblu prin frunzele multe
Visez o iubire ce n-a fost si nu e
Desi tot mai rece si singur cararea ma suie.

2.Din carti nu ramân cu nimic nu ma învata
Decât frumusetea padurilor câte-o povata
Mi-e sufletul pajiste, inima lunca si vie
Tristetile toate din lume mi-s scumpe, sa vie.

3.Când beau din întinderi si gust din încinse izvoare
Nimic nu ma îmbata mai mult decât umeda zare
De oameni mi-e drag când departe de ei stiu ca unde
Si unde o mâna învinsa de febra se-ascunde.

4.Dar nu-i nici lumina si nu-i nici durere prea aproape
De aceea m-asez lânga tarmul cu vise si ape
De aceea pe cine si câte carari las în urma nu-mi pasa
Si-mi plac numai mie si numai cu florile-n casca.


PADURE LINISTITOARE
Mircea Florian

1.Codrule, maria ta, lasa-ma la umbra grea
Si sa-mi curga lumea mea
Umbra-i deasa, vântul bate
Si racoarea ma strabate
Voi gândi la toate cele
Câte-n luna si in stele
O sa am doar flori în fata
Si privirea în verdeata.

2.O sa fiu atunci cuminte
Si-o sa-mi fii chiar tu parinte
Si-o sa-mi dai îmbracaminte
Umbra deasa drept camasa
Si copacii ca o casa
Voi gândi la mândra mea
Si frunzele-mi vor cadea
Si la oameni m-oi gândi
Lucrurile toate se vor limpezi.

3.Padure frumoasa esti
Sa nu mi te vestejesti
Ca doar tu ma linistesti
Umbra-i deasa, vântul bate
Gândurile-mi sunt furate
Si gândesc la toate cele
La batrâni si la Ilene
O sa am doar flori în fata
Si privirea în verdeata.


PUTEREA SA ALEGI

1.Intre noi e atâta pamânt,
Echilibrul e frânt
Si nu stiu de ce sunt cât mai sunt
In gradina cu lujerul frânt.

R: Intre noi sunt si vârste si legi
Si dreptul ce-l ai sa ma negi
Dar ca oameni si vii si întregi
Eu îti las puterea s-alegi.

2.E un film idiot, insolent
Viata-n care te duci spre urgent
Si pe-al carui murdar firmament
Scrie grabnic "The End" .

3.Si dintre florile anilor tai
Vor lua si cei prosti si cei rai
Dar te rog cât ai înca vapai
Da-i inimii tale mai da-i.


PAMÂNTUL DEOCAMDATA
A.Paunescu, M.Vintila

1.Timpul vietii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Traiesc unii din furt
Altii doar din ce au dat.
Sunt saraci si bogati
Lasii scuipa pe prag
Voi ce-n lumina zburati
Pân' la cer va urcati
Pe spinari de noi sclavi.

R: Pe pamânt avem de toate
Si mai bune si mai rele
Si-nchisori si libertate
Ce-am putea si nu se poate
Si noroi si stele.

2.Voi ce-n luna plecati
Cu-ale voastre izbânzi
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamânzi.
Pâinea lor o mâncati
Printre stele zburând
Voi degeaba zburati
Când cei subdezvoltati
Se târasc pe pamânt.

3.Lumea-i plina de rai
Si de doctori docenti
Si de masti si de vami
Si de mari inocenti.
Fiindca nasteti copii
Aparati-i luptând
Doborâti monstrii vii
Ce de-un veac de vecii
Norii pun pe pamânt.

4.Intre cei care trag
Si cei care sunt trasi
Nu e loc de vreun steag
E o groapa de pasi.
Intre ei sunt sudati
Cu un strâmb ideal
Cum sunt bine legati
Condamnatul de lat
Si biciusca de cal

R: Si ruina si cetate
Genii mari si frunti tembele
Vânt sta si vânt ce bate
Si martiri dar si lichele
Nedreptate si dreptate
Ce-am putea si nu se poate
Si noroi si stele.


PUSTOAICO

1.Pustoaico , tu ai sânge de vipera
Pustoaico, îti spun adio si te las.

R: Da, da tu ,tu mi-ai înselat simtamintele
da, da ,da tu, tu , mi-ai ranit inima.

2.Pustoaico , ti-am fost suflet prea credincios
Pustoaico, de-acum nimic nu are rost.


PROVERBE
A. Paunescu, M. Vintila

1.Pe când lumea fierbe, noi mai mari, mai mici
Invatam proverbe ce se spun pe-aici
Vrem o alta limba toti ar învata
Lupul parul schimba dar naravul, ba.

R: Hai la mosu' cu proverbe
Dai un ban dar stii ca fierbe
Fierbe-n sus si fierbe-jos
Hai la mosu' cu proverbe.
Hai la mosu' cu proverbe
Pentru-n nume si trei verbe
Iar proverbul dureros
Hai la mosu' cu proverbe.

2.Avem multe treburi fatuim oglinzi
Fugi dupa doi iepuri, nici unul nu prinzi
Vocea ni-i peltica deci vorbim mai rar
Buturuga mica pleaca de sub car.

3.Doamne, ce osânda dinspre glasul tau
Ca pisica blânda zgâriaza rau
Marea mea mândrie în aceasta sta
Ce nu-ti place tie altuia nu-i fa.

4.Intelesul scapa treaba e mai grea
Altuia-i sapi groapa, tu ajungi în ea
Imi vei duce dorul, frate gradinar
Dar sa lasi ulciorul la apa mai rar.


PLOAIA CARE VA VENI
Dorin Liviu Zaharia

Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

PIATA ROMANA NR.9
Al.Andries, N.Alifantis

1.Desene frumoase stau pe pereti
Si am si-o pisica cu noua vieti
Ea-i mai mult plecata, e-adevarat
Si-acasa când sta, sta mai mult sub pat.

R: Usa e veche, broasca-i noua
Piata Romana Nr.9.

2.Intr-un colt e-o chitara desigur
Si-un ceas ce se cazneste sa bata
Afara e vânt, ferestrele sunt
Taiate din aceeasi bucata.

3.E destul de mica camera mea
Dar încap toti prietenii mei în ea
Stau în picioare se aseaza pe jos
In rest sunt cuminti si vorbesc frumos.

R: Asa ca vino sus daca ploua
Piata Romana Nr.9.


PAT DE FLORI

1.Când dormeam pe pat de flori
Si aveam perna de nori
Ne-ncalzeam doar cu fiori
Si cu stele uneori.

2.Ziua când se lumina
Mâna ta pe mâna mea
Era o dulce povara
Si simteam cum timpul zboara.

3.Doar pe brate te purtam
Pân' la margini de ocean
Tu stateai la pieptul meu
Si credeai ca sunt un zeu.

4.Dar acum ca-mi esti departe
Si o lume ne desparte
La-nceput a fost un joc
Tu nu m-ai iubit deloc.

5.Noapte rece când se lasa
Te vad trista si frumoasa
Si visez adeseori
Ca te-ntorci la mine-n zori
Ca te-ntorci pe pat de flori.


PLOAIA
Karma

1.Ma întorc cu gândul la tine
Primavara mea
Ma întorc cu gândul la tine
Dragostea mea
Mi-e inima arsa de-ntunericul mut
Caci sunt în capcana ca un detinut.

R: Te rog, iubito ramâi
Te rog mai stai lânga mine
Sunt ploaia nebuna ce cade
Ce cade lânga tine.

2.O geana târzie în loc se opreste
Papusa prin ceata în ochi ma priveste
Sunt vântul ce-asteapta adierea ta
Sunt visul de-argint din inima ta.

3. Când ziua fierbinte în gând va veni
O alba petala din cer va-nflori
Trecutele neguri din cale-ti vor zbura
Si tainele iubirii le vom învata.


PLOAIE IN LUNA LUI MARTE
N.Alifantis

R: Ploua infernal si noi ne iubeam
Prin mansarde
Prin cerul ferestrei, prin cerul oval
Norii curgeau în luna lui marte.

1.Peretii odaii erau linistiti
Sub desene de creta
Sufletele noastre dansau
Nevazute într-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi spuneai
Ploua cu globuri pe glob si prin vreme
Nu-i nimic îti spuneam, Lorelai
Mie-mi ploua zborul cu pene.

2.Si ma înaltam si nu mai stiam
Unde lasasem lumea odata
Tu ma strigai din urma
Raspunde-mi cine-s mai frumosi
oameni? ploaia?