Poezii de Mos Craciun

Poezii pentru copii, de Mos Craciun 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Puradelul Mos Craciun - Emilia Plugaru

Ce se-ntampla, cine stie?
Coada-i la cofetarie.
Azi, in ziua de Ajun,
Vanzator e Mos Craciun.

Mosu-mparte la copii
Caramele, jucarii,
Si nu cere un banut.
Vine-un puradel micut,

Se apropie de mosul:
-Mosulica, umple-mi cosul,
Dar te rog, umple-l mai bine,
Sunt voinic si il pot tine.

Intre doua surioare,
Eu in casa-s cel mai mare
Si in noaptea de Ajun
Ma prefac ca-s Mos Craciun.

Mos Craciun

E iarna grea! E ger cumplit!     
Pe drum o sanie-a venit
E sania cu Mosul Bun,
E sania lui Mos Craciun.

Si a venit la noi in casa
Si repede l-am pus la masa
Noi i-am cantat colinde multe,
Ca mult ii place sa asculte.

Iar la sfarsit ne-a laudat
Si jucarii din sac ne-a dat.
Iar, noi i-am multumit frumos
Si i-am urat “Fii sanatos!”

Si sania porneste iar,
Ca drumul lui nu e-n zadar:
Pe Mos l-asteapta multi copii
Sa le imparta jucarii.

Mos Craciun

Hai copii, cu totii,
Vine „Mosul bun”
Si ne-aduce-n tolba
Tot ce este bun.
Cai si jucarele,
Cozonaci gustosi,
Mandre papusele
Toti sa fim voiosi.

Darul lui Mos Craciun - Tincuta Horonceanu Bernevic

Sub bradut e o cutie,
Inauntru ce sa fie?
Am deschis-o si: mirare!
Un capsor din ea apare.

Mos Craciun e buclucas,
Mi-a adus un iepuras!
Unul viu, nu jucarie!
Stai ca-s doi! Ce bucurie!

Doua gheme de blanita
Cu urechi si cu codita.
Oare pot mai inspre seara,
Sa-i inham la sanioara?

Mos Craciun - Silvia Gavrilov

Ascult colinde vechi si dragi,
Miroase tare-a cozonaci,
Afara fulgii-ncep usor
Un dans fragil in zborul lor.

E noapte pentru cine vrea,
Dar Mos Craciun aici va sta...
Nu am s-adorm, promit mereu
Sa pot sa-l vad pe Mos si eu!

Mos Craciun

Fulgii albi incep sa cada,
Mos Craciun ca sa ii vada.
Sa stie sa pregateasca,
Bradul sa-l impodobeasca.

- Mos Craciun, tu sa vii
Cu multi saci de jucarii,
Sa nu uiti ca grupa mica,
Desi este mai pitica,
A-nvatat sa-ti spuna tie
Cantece si-o poezie.

Mos Craciun

Mos Craciun, sacul tau
Este incarcat mereu.
In tot anul tot ne dai,
Si cand vii, tot plin il ai.

Daca esti asa de bun,
Asculta ce vreau sa-ti spun:
Sacul tot da-mi-l in dar,
Ca tu stii sa-l umpli iar.

Mos Craciun

Mos Craciun e smecher mare
Are multe buzunare
Si-o desaga in spinare.
Ce mi-aduce Mosul oare?

Daca-i spun o poezie,
Mosu-mi da o jucarie.
Daca-i joc un dans frumos
Mosu-i tare bucuros.

Scrisoare catre Mos Craciun - Elena Paduraru

Draga Mosule, as vrea
Sa te-atraga cizma mea!
Ea-i acum in asteptare...
Eu sunt mic, dar cizma-i mare
Si-o sa-ncapa-n ea de toate:
Jucarii si ciocolate,
Carti cu poze colorate
Si povesti nenumarate.

Sa mai pui in cizmulita
O rochita de fetita
Pentru surioara mica,
Care-i foarte cumintica.

Atelierul lui Mos Craciun

Ce mai forfota, ce graba,
Spiridusii toti fac treaba
Intr-un mare-atelier
Sus la Mos Craciun in cer.

Masinute si papusi
Catelusi din plus si ursi,
Mii si mii de jucarii
Mesteresc pentru copii.

Mos Craciun mereu prezent
Urmareste tot atent,
Nu cumva sa se greseasca
Si vreun dar sa ii lipseasca.

Stie ca in lumea toata
Copilasii toti asteapta
Sa le-aduca negresit
Darul ce le-a pregatit.

Rugaminte catre Mos Craciun

Mos Craciune, Mos Craciune
Vreau si eu ceva sa-ti spun!
Sunt fetita, nu prea mica
Am un frate si-o mamica,
Dar mai am si o bunica.

Eu ti-am povestit de ei,
Ca sunt toti numai ai mei.
Si ma rog de sanatate,
Ca-i mai buna decat toate!

Imi doresc ca in Ajun
Multe daruri sa imi pun
Sus, in brad, ca e frumos
Si e tare luminos.

Mos Craciun

Mos Craciune, Mos Craciune 
Sfantul nostru bun si drag
Vei veni si-n noaptea asta,                  
Sa ne bati al casei prag.                                                           

Vei veni si-n noaptea asta,                  
La copiii toti pe rand:
Mos Craciun cu barba alba
Si cu zambetul tau bland.

Iata, noi cu bucurie,
Ti-om aprinde-n pom lumini,
Cantand slava celui care,
Ne-a facut sa fim crestini.

Tu, in cosul tau pui astazi,
Haine, jucarii si bani
Ca sa le imparti la noapte
Copilasilor sarmani.

Slava tie, Mos Craciune
Ca-n tot anul vii mereu
Sa ne amintesti Cuvantul
Fiului lui Dumnezeu.

Mos Craciun

Noi am fost cuminti tot anul
Si milosi am fost mereu
Si in fiecare seara
Ne-am rugat la Dumnezeu

L-am rugat de sanatate,
Pentru noi, pentru parinti
Si ne doare orice jale,
Si am vrea s-avem puteri
Sa starpim, din lumea asta
Orice griji, orice dureri.

Si mai mult, mai mult din toate
Noi vom face rugi fierbinti
Toti copiii de pe lume
Sa fie buni si cuminti.

Mos Craciun

An de an in asta zi
Noi copiii am primit
Jucarii pentru copii
Si bomboane mii si mii.

Si acuma noi speram
Ca vei fi la de bun
Sa ne dai multe de toate
Mii de daruri minunate.

Uite, vine Mos Craciun! - Otilia Cazimir

Prin nameti, in fapt de seara,
A plecat catre oras
Mos batran c-un iepuras
Inhamat la sanioara.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creste...
Cu urechile ciulite
Iepurasul se grabeste.

Uite-o casa colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Mosul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poarta bate:

- Buna seara, buna seara!
Iaca, vin cu sanioara
Si cu daruri proaspete.
Bucurosi de oaspete?

- Bucurosi, Bucurosi,
Striga glasuri de copii.
Mosule, de unde vii?
- Iaca, vin din mosi-stramosi,
Incarcat cu jucarii!

... Noapte rece si albastra.
Ies copiii la fereastra,
Sa se uite cum coboara,
Prin troianul urias,
Mos-batran c-un iepuras
Inhamat la sanioara...

Scrisoare - Otilia Cazimir

Mos Craciun, toti imi spun
Ca esti darnic si esti bun.
Eu iti scriu de mai-nainte
Ca-s un baietel cuminte,

Si-ti mai scriu, asa, sa stii,
Ca eu nu-ti cer jucarii,
Cum ti-ar cere alti copii-
Insa nu m-as supara
Daca tot mi-ai da ceva!

Daca vrei, da-mi o placuta,
Ca mi-am spart-o pe cea veche,
Ada, pentru pisicuta,
Motocel ros la ureche.

Lui bunicu - o lulea –
C-a pierdut-o, saracutu'...
Poate-aduci vreun os lui Cutu?
Poate ai vreo acadea?

Lui Danut cel mititel,
Care plange-n copaita,
Sa-i aduci un covrigel...
Noapte buna!
Niculita

La drum - Otilia Cazimir

Mos Craciun, la urcus,
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rau, si-i lunecus,
Si mosneagul nu mai poate.

Lung se uita indarat,
Scuturandu-si barba rara
De omat,
Si ofteaza sub povara:

- Greu tatuca, greu de tine!
Iaca, stau si ma socot
Daca nu cumva-i mai bine
Sa ma mut mai catra vara,
Ca-s batran si nu mai pot!...

Mos Craciun - Octavian Goga

Mos Craciun cu barba alba, mos Craciun cu traista plina,
Vechi stapan atat de darnic al copilariei mele,
Azi la noi in sat te-asteapta toata casa cu lumina,
Cu colinde si cu cantec si cu crai ceteti de stele.

Tu te furisezi in taina pe la fiecare poarta,
Cu pasirea ta tiptila nu lasi urme pe zapada,
Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsitilor de soarta,
Cand lasi binecuvantarea peste capul lor sa cada.

Tu cobori si-n sara asta, tu cobori ca totdeauna,
Pe pamantul greu de rele, sol batran de ganduri bune,
Si-nvesmanti c-un val de pace razvratirea-nviforata…
Cum te-asteapta-n sat la mine!… Du-te, du-te, Mos Craciune…


De nu ti-o fi peste mana treci si pe la casa noastra,
Biata mama-ngandurata azi e singura la masa,
Tu macar o raza-n suflet ii trimite pe fereastra,
Cand vezi neatins si vinul si colacul de pe masa.

Apoi pleaca, Mos Craciune… pe oriunde-si duce darul
Batraneasca si cinstita si curata noastra lege;
Numa-n lumea mea straina nu-ncerca sa treci hotarul,
Caci si inima si casa ti-s inchise-aici, mosnege!…

Noaptea de Craciun - Otilia Cazimir

Sania lui Mos Craciun

Mos Crǎciun, in fapt de searǎ,
A pornit-o spre oras
Si la sania-i usoarǎ
A-nhǎmat un iepuras.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creste...
Cu urechile ciulite,
Iepurasul se grǎbeste.

Uite-o casǎ colo-n vale,
Cu ferestre luminate!
Mosul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartǎ bate:

Bunǎ seara! Bunǎ seara!
Iaca vin cu sǎnioara
Si cu daruri proaspete.
Bucurosi de oaspete?

Bucurosi! Bucurosi!
Strigǎ glasuri de copii.
Mosule de unde vii?
Iaca vin din mosi strǎmosi
Incǎrcat cu jucǎrii!

Si-am pornit la drum cu zorul
Sǎ vǎ spun cǎ-n noaptea asta
S-a nǎscut Mantuitorul!
Na si tie,
Na si tie,

Sǎ v-aducǎ bucurie!
Ỉnchinati-vǎ frumos
Domnului Iisus Cristos,
Care-n paza lui vǎ tine…

Eu vǎ las de-acum cu bine,
Cǎ-i tarziu si sacu-i greu,
Si mai sunt in drumul meu
Si alte case cu copii.

Sǎ vǎ aibǎ-n pazǎ Domnul!
Mosul a pornit la drum.
Pe copii ii furǎ somnul
Si prin somn, ei vǎd-acum

Cum tot suie si coboarǎ,
Prin troianul urias,
Mos bǎtran c-un iepuras
Ỉnhǎmat la sǎnioarǎ…

Mos Craciun - Radu Gyr

Tu iarasi ai, om bun de azi,
Craciun, cu ramuri verzi de brazi.
Colindul Sfant tu iar il ai,
Din glasuri coborand din rai.
Azi iarasi vine Mos Craciun
Cu obiceiul lui strabun,
Cu Dalbe flori si Mos Ajun
Si zeci colinde de Craciun.

La Pruncul Mic, si Luminat
Cu totii merg la inchinat,
Tu om al veacului de’acum,
Opreste-te putin din drum,
Caci vreau si eu acum sa-ti spun,
La geam, Colindul de Craciun.
Sa stii si tu ca Dumnezeu,
Fauritorul tau si-al meu,
Dintr-o Fecioara-I zamislit,
In iesle, pe pamant venit.
Si azi se naste pentru noi,
Noi, fii ai vremurilor noi.
Mereu sa credem cu temei
Noi, oameni din mileniul trei,
Ca Mos Craciun dac-a venit,
De Dumnezeu ni-i daruit.

Pentru cei ce nu se satura niciodata de Mos Craciun, pentru copii, bunici, mamici, tatici, am deschis Clubul lui Mos Craciun, unde va invitam cu grad.

Puiul de Vrabiuta

Povestea "Puiul de vrabiuta", de de Emilia Plugaru

Puiul de vrabiuta sta singur in cuib. Ii este urat. Pana se intoarce mama, misca intens din aripioare. Vrea sa-si ia cat mai repede zborul. Arde de nerabdare sa vada cerul si soarele. De aici, din arbore, nu zareste decat un mic petic azuriu. In fiecare dimineata vin sa-l salute cateva raze si aceasta e tot ce stie el despre soare si cer.

Frunzele ii soptesc ceva, puiul nu intelege nimic, dar soapta lor il face sa uite de singuratate. Uneori pana la cuib zboara o buburuza mica, pantecoasa, imbracata in haina rosie cu picatele negre, care de fiecare data ii tine de urat, ii povesteste o multime de lucruri hazlii. Astazi e ziua cand va veni buburuza. Trebuie sa faca ordine, nu e corect sa-ti intampini prietenii intr-o locuinta neprimenita.

Si iata ca cineva bate la usa:
        - Buna dimineata, il saluta prietena sa. Cum ai dormit? Aripioarele iti sunt pregatite de zbor?
        - Inca nu, raspunde mica vrabiuta. De dormit, insa, am dormit bine. Doar ca am visat un vis ciudat… Se facea ca zburam impreuna cu un frate, hat pana-n bolta cereasca. Brusc aripioarele mi-au cedat, am ametit, era cat pe ce sa cad. Noroc ca in vis m-a sprijinit fratiorul… Eh, ofteaza puiul, de ce toata lumea are frati, doar eu sunt singur-singurel pe lume?
        - Ai fi avut, zice buburuza, daca nu erau atunci acei copii atat de lipsiti de inima…
        - Care copii? nu pricepe puiul.
        - E o istorie trista… Mai bine sa nu o cunosti. Sa vorbim despre altceva.
        - Spune-mi! insista micul ghemulet cenusiu. Te rog!
        - Daca tii cu tot dinadinsul… Dar te avertizez, e posibil ca de acu incolo vei fi si mai trist…
        - Se nimerise o zi calda, minunata, isi incepe povestea buburuza. Stand pe o floare m-am gandit ca ar trebui sa ma inalt, sa-i multumesc soarelui pentru caldura si dragostea ce mi-o arata. Am falfait din aripioare, m-am inaltat, dar am simtit ca nu-mi ajung puteri, soarele totusi e prea departe. I-am strigat multumesc si fiindca obosisem – m-am asezat pe crenguta unui arbore. Crenguta se dovedi a fi chiar cuibul in care te gasesti acum. Am vazut cinci ousoare rotunde, stralucitoare, foarte dragalase.
Le priveam si ma minunam cat de rotunde sunt. Deodata am observat doi copii ce se furiseaza spre cuib. Tocmai sosise pasarea-mama. Incepuse sa strige, sa ceara ajutor, dar ce poate face o mica pasarica in fata puiului de om?
        - Taci, nu tipa! a zis unul din copii. Nu ti le luam pe toate. Un ou iti ramane!
        Si-au bagat iute in san patru din cele cinci ousoare, au coborat, apoi i-am vazut urland de bucurie in timp ce izbeau cu putere ouale de pamant… Cel care a fost lasat in cuib… esti tu.
        - Doamne, de ce au facut un lucru atat de oribil? plange puiul de vrabiuta. Mi-e frica de puiul de om…
        - Nu trebuie sa-ti fie frica. In curand vei deveni o adevarata pasare. Pe o pasarica ce zboara nu e usor sa o prinzi. Mai rau e de noi, gazulitele. Ne prind, ne rup aripioarele si ne arunca. Insa vreau sa stii – nu toti copii sunt la fel. Unii dintre ei sunt foarte cumsecade… Regret cele intamplate. Dar nu am fost in stare sa ajut cu nimic… Eu plec, incheie cu tristete buburuza, isi ia la revedere si coboara in lumea florilor si a gazelor sale.
        A doua zi, buburuza rosie cu picatele negre nu mai vine la cuib. Nici a treia, nici a patra zi. Puiul nu-si gaseste locul.
        - O fi patit ceva? se ingrijoreaza el. Neaparat voi merge sa vad ce s-a intamplat! Puisorul falfaie din aripi, acestea il inalta, dupa care lin, usor il aseaza pe iarba.
        - Ruza-buburuza! striga mica vrabiuta. Unde esti?!
        - Sunt aici, o aude vorbind si o vede pe o frunza de romanita. Mi s-a rasucit o aripioara. Pot zbura, insa doar pe deasupra florilor. Totul e bine. In curand o sa-mi treaca.
        - Ce frumoase sunt florile, se bucura puisorul si topaie prin iarba. Daca nu te superi o sa mai raman, lumea de jos imi place.
        - Cum sa ma supar? Din contra. Sunt foarte bucuroasa, zice buburuza, apoi ii arata oaspetelui o floare de trandafir unde de obicei isi are culcusul. O multime de furnicute alearga sa-l vada, cativa bondari il privesc mirati, un fluture alb il saluta de parca l-ar cunoaste de cand lumea si doar o musca pantecoasa, cu spatele verde bazaie enervata, dar buburuza ii explica ca musca e mereu enervata, mereu bazaie nemultumita.
        - E minunat la voi, constata puisorul, dar nu raman prea mult. Mamica ar putea sa-si faca griji. Trebuie sa plec! si puiul de vrabie misca din aripioare, insa, vai, aripioarele nu-l asculta. Micul ghemulet topaie, tipa, cere ajutor si moare de frica la gandul ca in orice clipa ar putea sa apara copiii cei rai.
        - Priviti! se opresc doua fetite. Un puisor de vrabie…
        - E atat de dragalas, il ia in palma cea mai mica dintre fetite.
        - Sarmanelul… Probabil o fi cazut din cuib, sopteste cealalta. Inca nu a invatat sa zboare.
        - Sa-l luam acasa, propune fetita mai mica.
        - Te gandesti ce spui? Va muri de tristete.
        - Il tinem la balcon, ii dam semincioare, ne jucam, il sarutam, il incalzim, daca il lasam va fi mancat de vreo pisica, nu ti-e mila?
        - Vorbesti nerozii, se supara fetita mai mare. Iti dai seama cum ar fi sa ne ia cineva, sa ne tina inchise, sa ne dea bomboane, dar sa n-o vedem pe mamica? Si el are o mamica.
        - Atunci? Ce facem? incepe sa planga micuta. Nu vreau sa-l manance pisoii!
        - Nu te intrista, o linisteste surioara mai mare. Hai sa-i gasim repede cuibul!
        Bietul pui tremura din tot corpul. Inima ii revine abia dupa ce isi da seama ca se afla iarasi in cuib.
        - Adevarat, nu toti puii de om sunt la fel, se gandeste el. Doua fetite cu inima buna. Cand voi creste – numaidecat le voi cauta sa le zic multumesc…

Obosit, puisorul adoarme. Viseaza ca impreuna cu fluturasii, cu buburuzele zboara, pluteste pe deasupra florilor, apoi se inalta sus, sus – pana la Soare! Soarele e cel ce-i iubeste, ii incalzeste intotdeauna pe toti…

In curand incepe scoala!

V-ati pregatit deja de inceprea scolii? Ati achizitionat rechizitele scolare necesare?

Daca sunteti inca in vacanta si nici nu va ganditi la scoala ori la cumpararea de rechizite scolare, nu-i nimic, mai este timp, insa, nu zaboviti prea mult.

Noi va propunem astazi sa faceti o incursiune in lumea rechizitelor scolare online, invitandu-va sa vizitati o noua platforma online, destul de bogata in produsele atat de necesare inceputului de an.  Deci, poftiti si urmariti cele mai noi rechizite scolare, cele mai bune promotii si o foarte larga gama de produse (cu alte cuvinte aveti din belsug de unde alege).

Sper ca noua platforma online, ce se doreste un del de "organizator" al celor mai avantajoase rechizite online sa va fie de folos, atat dumneavoastra - adultilor, dar si destinatarilor acestor produse - copiilor dumneavoastra.

Promitem sa va tinem la curent cu cele mai noi aparitii in materie de manuale scolare si materiale suplimentare, alternative, materiale didactice speciale pentru parinti si profesori, etc. De asemenea, ne propunem sa alegem pentru dumneavoastra cele mai convenabile rechizite scolare, astfel incat sa beneficiati de cel mai bun raport calitate - pret.

JOCURI COPII

Jocuri educative pentru copii

1. JOCUL COSULETUL RUPT

Copiii stau pe scaunelele aranjate în cerc. Conducatorul jocului sta în mijloc. Fiecare copil îsi alege numele unui fruct pe care îl anunta grupului. Conducatorul, miscându-se în cerc, trece prin fata scaunelor si spune, de exemplu: „Ma duc la piata sa cumpar si sa pun în cosulet un mar.” Copilul care a ales sa fie mar se ridica si porneste dupa conducator, care-si urmeaza permanent mersul în cerc. Conducatorul spune iar: „Ma duc la piata sa cumpar si sa pun în cosulet o para”. Copilul care este „para” se ridica si se aseaza în spatele copilului care este „mar”. Jocul continua astfel, pâna când conducatorul exclama brusc: „S-a rupt cosuletul!” La aceste cuvinte, fiecare copil, inclusiv conducatorul jocului, se repede sa ocupe un scaun. Dar pentru ca în cerc exista un scaun mai putin si initial toate scaunele erau ocupate de „fructe”,nefiind nici un loc liber pentru copilul din mijloc,
desigur ca un copil va ramâne în picioare. El va deveni noul conducator al jocului. Se pot înlocui, în functie de obiectivele urmarite, numele de fructe cu nume de legume, jucarii, plante, animale etc.

2. JOCUL FLORAREASA

Un copil îndeplineste rolul de „florareasa”, iar „cumparatorii” sunt doi copii alesi prin tragere la sorti cu biletele. Copiii (florile), stau pe scaunele în semicerc sau turceste pe covor. Florareasa împreuna cu conducatorul jocului, dau nume de flori copiilor, fara sa auda cumparatorii, de exemplu: trandafir, lalea, ghiocel, crizantema, garoafa etc. La semnalul de începere a jocului (o jucarie muzicala, sonerie), „cumparatorii” vin pe rând, sarind într-un picior pâna în fata copiilor, îl saluta pe „vânzator” si îl roaga sa le vânda o floare careia îi spune numele. La auzul numelui, „floarea” trece în spatele „cumparatorului”. Al doilea cumparator procedeaza la fel si jocul continua pâna când sunt cumparate toate florile. La sfârsitul jocului, cei doi „cumparatori” se aseaza fata în fata, având între ei trasa o linie. În spatele lor, se prind de mijloc copiii „flori”. Câstiga echipa care reuseste sa o traga pe cealalta peste linie.

3. JOCUL CASA, CASUTA, CINE LOCUIESTE AICI?

Acest joc se poate desfasura în sala de grupa sau în curte. Fiecare jucator (nu mai multi de 6) îsi aseaza scaunelul unde doreste în spatiul destinat jocului. Conducatorul jocului bate la usa unei „casute” si întreaba: „Casa, casuta, cine locuieste aici?”. Copilul raspunde: „Eu, Gabriel!” Întrebarile continua despre: familie, preocupari, prieteni, vecini, jocuri preferate etc.
În final, copilul este întrebat daca nu cunoaste o fetita pe nume de ex.: Maria. Raspunsul este afirmativ si pornesc împreuna la alta casa. Jocul se continua pâna sunt vizitate toate casutele.
Conducatorul jocului îi avertizeaza ca „Vine ploaia!”. Toti copiii alearga la casutele lor. Câstiga copiii care au raspuns repede si corect la toate întrebarile.
VARIANTA: jucatorii legati la ochi si asezati într-un colt al grupei trebuie sa ajunga la casuta lor. Conducatorul jocului îi dirijeaza prin comenzi ferme: batai din palme, numaratori, sau „la dreapta”, „la stânga”, „tot înainte” etc. Câstiga copilul care a ajuns primul la casuta lui.

4. JOCUL UNDE ESTI, CHIMITA?

Copiii sunt asezati în formatie de cerc, cu fata spre centru, tinându-se de mâini. În mijlocul cercului se afla doi copii, legati la ochi. Unul este Chimita si are în mâna un clopotel, celalalt este „copilul curios”. La semnalul de începere a jocului, „copilul curios” întreaba: „unde esti, Chimita?” Acesta raspunde: „aici!”, sunând din clopotel. „Copilul curios” se îndreapta spre locul de unde a auzit clopotelul, încercând sa-l prinda pe „Chimita”, care trebuie sa se deplaseze în cerc. Daca Chimita este prins într-un minut, ei trec în cerc si se aleg alti doi copii care continua jocul; daca nu este prins, jocul continua în aceeasi formatie, pâna când Chimita este prins.

5. JOCUL CE VREI SA FII: SOARELE SAU LUNA?

Copiii, aranjati unul dupa altul, se tin de mâini, formând un lant. Doi copiii, Soarele si Luna, se tin de mâna facând un pod. Fiecare copil care vrea sa treaca pe sub pod este oprit si întrebat la ureche: „ce vrei sa fii: Soarele sau Luna?” Astfel, copiii se grupeaza dupa preferinta, fara sa stie optiunea celorlalti, în spatele Soarelui sau Lunii. La finalul jocului, cei doi copii îsi aseaza medalioanele
în piept ca semne distincte- Soarele si Luna. Se formeaza doua cercuri. Se numara partenerii de joc pentru a se stabili astrul cel mai iubit, apoi alearga în cerc pâna la comanda „Stop!” Jocul se repeta la solicitarea copiilor, putându-se schimba numele personajelor principale: Greiere-Furnica, Ziua-Noaptea, Cer- Pamânt etc.

6. JOCUL CINE MUNCESTE?( joc de mima)

Potrivit cunostintelor lor si posibilitatilor de mimare, fiecare copil îsi va alege o meserie pe care vrea s-o reprezinte (sofer, violonist, pianist, croitor, pictor, bucatar) La semnalul conducatorului jocului: „ începem lucrul”, fiecare copil va mima meseria aleasa. La un moment dat, conducatorul întrerupe
activitatea prin diferite indicatii. De exemplu: „pictorii dorm!”. Atunci, toti pictorii întrerup activitatea si se prefac ca dorm. Alte comenzi care pot fi date: „croitorii fac gimnastica!”, „bucatarii vin la mine!” etc. Jucatorii care se încurca sunt scosi din joc.

Poezii de paste 2

Cele mai frumoasa poezii de paste

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1. Iepurasul de paste

cu sfiala-n ochi
si-n pasi,
a sosit un iepuras.
imbracat in haina noua
si in brate-un cos
cu oua.
cate unul incetisor
le asaza binisor,
printre firele de iarba,
dar incet,
sa nu se sparga.

2. In ziua de Pasti

de Elena Farago
Toti copiii azi se-mbraca
Cu ce au ei mai frumos,
Si parintilor le cinta
"Invierea lui Cristos"

Si la masa ciocnesc, astazi,
Toti copiii cei cuminti,
Oua rosii si pestrite
Cu iubitii lor parinti.

3. Vine iepurasul!

de anonim
Iepurica, iepurel
Sta tot anul cumintel.
Ca si Mosul cel mai bun
Ce apare de Craciun.
Vine doar in primavara
In gradina, de cu seara.
Caci, vezi bine, el cunoaste
Cand e vremea pentru Paste!
Si atunci, de dimineata,
Dupa ce te speli pe fata
Stii sa cauti in gradina
Pe sub tufe de sulfina
Oua rosii, bombonele,
Ciocolata, acadele!

4. Iepurasul

Lungi urechi, codita mica,
Un nasuc, botic, mustati,
Topaie ziua intreaga
Si e tare sugubat.

Are o blanita moale,
Si e tare frumusel.
O data pe an el vine
Cu desaga dupa el.

Si aduce-n tolba sa,
La copiii cumintei,
Dulciuri multe, fructe, jocuri
Si tot ce isi doresc ei.

Nici de oua el nu uita
Si, de cum soseste-n tinda,
Lasa cate-un ousor,
Sa ciocneasca toti de zor.

Ati ghicit cine o fi ?
Iata, de nu veti ghici,
Raspunsul vi-l dau pe loc:
Este iepurasul TOP !

5. Iepurasul mustacios

Iepurasul mustacios,
E de Paste norocos.
Nu-ti lasa cadou in ghete,
Are el alte secrete:
Pasca, oul inrosit,
Cozonacul, mielul fript
Si un Paste fericit!

6. Umbla vestea

Umbla vestea-n tot orasul
Cum ca vine iepurasul
Sa v-aduca pe-nserat
Paste bun si luminat!

7. Botic alb

Un iepuras cu botic alb
A venit la voi in prag,
Sa v-aduca un ou rosu
Care sa va umple cosu'.

8. Iepurasul dragalas

Un iepuras tare dragalas
A iesit in cale,
Cu viteza mare.
Si-ti ureaza neincetat
S-ai un Paste Minunat,
Si ... Hristos a Inviat!

9. Iepurasul

Cu sfiala-n ochi si-n pasi,
A sosit un iepuras
Imbracat in haina noua
Si in brate-un cos cu oua.

Cate unul incetisor
Le aseaza binisor,
Printre firele de iarba,
Dar incet, sa nu se sparga.

10. Vine iepurasul

Iepurica-iepurel
Sta tot anul cumintel.
Vine doar in primavara,
In gradina, de cu seara.
Caci, vezi bine, el cunoaste
Cand e vremea pentru Paste!

Si atunci, de dimineata,
Dupa ce te speli pe fata,
Tu sa cauti in gradina,
Pe sub tufe de sulfina,
Oua rosii, bombonele,
Ciocolata, acadele.

11. Zi de sarbatoare

Azi e zi de sarbatoare;
Pastele-i aici!
Iepurasul vine-n graba
Sa aduca la pitici
Prajituri si bombonele
Numai daca-au fost cuminti.

Povesti nemuritoare pentru copii

Cotosman nazdravanu

de Petre Ispirescu

A fost odata o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Intr-o zi, fiind cu voie buna, zise barbatul catre femeie:
– Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Sa mergem pe camp si ce vom gasi, aceea sa ne fie copil.
– Bine zici dumneata, frate. Asa sa facem, daca astfel ai gasit dumneata cu cale.
Vezi ca ei traiau bine si nevasta nu iesea din cuvantul barbatului nici cat negru subt unghie.
Facura o azima, luara si nitica leguma, le pusera la traista si plecara.
Aide-aide, mergand povesteau si radeau si cu ochii in toate partile cautau.
Cand, iata ca dete peste un pisoi, jigarit si urduros; il luara si il adusera acasa. Il ingrijira si il crescura ca pe copilul lor. De ce trecea, d-aia se facea mai frumos, pana ce se facu un cotosman numai de drag sa privesti la el.
Nu mai putea de bucurie oamenii, caci aveau si ei si pe ce pune ochii in casa lor, cand se sculau dimineata. Mai-nainte casa li se parea pustie.
Cotosmanul era un pisic cuminte. Soareci nu se mai staveau prin casa aceea. Cand sedeau casnicii la lucru, iarna, in nopti d-alea lungile si spuneau la snoave si la ghicitori, cotoiul sta langa dansii si torcea. Cand stapana casei facea la ciorap, pisoiul se juca cu ghemul. Dara nu-l incurca, fereasca Dumnezeu. Cum facea el, cum dregea, se juca asa de frumusel, incat ghemul nici nu se desfasura, nici nu se incurca. Cateodata il lua in labutele lui de dinainte, tiindu-l ca un om, si se trantea cu el pe spate, alta data il facea sa se dea d-a rostogolul, lovindu-l cu cate o laba si se repezea dupa dansul ca dupa soareci.
Cand stapanul casei se juca cu dansul, ferit-a santul sa-l zgarie, pare ca-si pilise ghearele. Cand il mangaia, cunostea el ca il iubeste, si se intorcea si el cu labutele si mangaia pe stapanu-sau, dara tot cu ghearele ascunse, o mangaiere lina ca matasea.
Pe langa acestea, era asa de cuminte, incat casnicii il lasa sa ingrijaasca de pui si sa le dea de mancare; iara cotosmanul nici nu se gandea sa se dea la ei. El nu era de cei ce isi baga botul prin toate vasele. Cat despre oala cu smantana, nici pomeneala nu era sa-l fi prins vreodata la ea, ori sa dea cu prastia prin bucatelele de friptura de pe gratar. Era un matoi cum nu este altul in ziua de azi.
Nu mult dupa aceasta, femeia se simti ingreunata. Atunci sa fi vazut bucurie pe casnici, incat nu-i tinea pamantul. Iara cand fu la facere, nascu un copilas gras si frumos si sanatos.
Crescu copilul si se facu mare. Nu se despartea de pisoi nici cat ai da in cremene. Amandoi se jucau, amandoi mancau la masa, amandoi se culcau.
Parintilor copilului nici nu le trecea prin minte sa oropseasca pe cotosman. Ba inca il ingrijaa ca si pe copilul lor, fiindca - ziceau ei - a intrat cu noroc in casa lor, este ugurliu, adica dobandise un copilas.
De la o vreme incoace, insa, vazura ca dau indarat. Unde pana aci era bilsugul in casa lor, acum ajunsera negustori grei ca fulgul pe apa, cum se zice. Cu toate acestea, perechea de oameni nici nu se gandea a carti impotriva lui Dumnezeu. Ea era multumita ca dobandise copil, si alt nimic.
Mai trecu ce trecu si amandoi batranii dara ortul popii, ramanand in urma lor casa toaca si o saracie lucie.
Copilul se alese cu cotosmanul. Dupa ce vazu ca nu mai are de nici unele, si nici parinti, se puse pe un plans de-ti era mai mare jalea de dansul. Atunci cotosmanul ii zise:
– Stapane, nu te credeam asa slab de inger. Esti cu mine. Nu te intrista asa de mult. Precum parintii tai a ingrijit de mine, asa si eu sunt dator sa ingrijasc de tine. Si precum tu nu m-ai dezlipit de langa tine, nici cat ai clipi din ochi, asa si eu nu ma voi dezlipi de tine pana ce nu te-oi capatui si nu te-oi vedea om in randul oamenilor.
Pasamite cotosmanul era nazdravan. Baiatul insa ramase cu ochii bleojditi la dansul, cand il auzi vorbind.
Plecara amandoi. Cotosmanul inainte, baiatul dupa dansul. Ajungand intr-o padure, gasira o scorbura mare si si-o alesera de locuinta.
Cotosmanul facu un culcus stapanului sau acolo numai din fulgi de pasari, de se cufunda in puf cand se culca. Ii aducea de mancare si de baut. Ii tinea de urat spuindu-i fel de fel de basme si de snoave.
El ii spunea ce va sa zica cantatul greierilor, ce insemneaza saritura locustelor prin iarba. Il facea sa inteleaga ca dragostea intre frati este nesfarsita ca apa fantanei ce curgea p-aproape de locuinta lor. Cand se plimbau amandoi prin cate un luminis din padure ori ieseau la camp, ii arata toate floricelele si i le spunea pre nume. Copilul nu se domirea de ce cocorii umbla insiruiti tramba, de ce randunele se duc si vin, de ce privighetorile canta asa de frumos; iara ciuhurezii, te apuca racori de groaza cand ii auzi. Si cotosmanul ii spunea pe sart toate si-l facea sa priceapa ca aici, pe pamant, toate sunt cu randuiala lor.
Scorbura o tinea asa de curata, incat ti-era mila sa calci pe acolo.
Nici ca se stavea vreo goanga macar pe la ei pe acolo. Cotosmanul nu lasa pe baiat sa puie mana pe nimic. Toate el le facea.
Baiatul se facuse flacau de insurat. Si-i zise pisoiul:
– Stapane, acum ti-a venit vremea sa te insori.
– Bine, sa ma insor, raspunse flacaiasul; dara eu n-am de nici unele. Sunt golan precum ma vezi: sula si caciula.
– De asta nu te ingriji, ca este de mine ingrijita de mai-naite. Tu numai sa faci ce ti-oi zice eu. De azi inainte sa stii ca te numesti Matahuz imparat.
Nu trecu mult dupa acesta si cotosmanul se duse a cauta fata, sa-si insoare stapanul. Se vede ca el o ochise, caci se duse drept ca pe o ciripie la palaturile unui boier mare. Cum ajunse la poarta, se dete de trei ori peste cap si se facu om.
Iara daca dete ochi cu boierul, el zise:
– Boierule, stapanul meu, Matahuz imparat, mergand la vanatoare, nu intalnea decat pasarele mititele
Nu era vanat
Vrednic de-mparat.
El trecea inainte, lasandu-le sa-si vaza de ousoare.
– Si ce trebuinta am eu, oare, sa stiu daca stapanul tau, Matahuz imparat, n-avea noroc la vanat?
– Sa-ti tai cuvantul cu miere, boierule; dara daca vei voi sa ma asculti pana in sfarsit, vei afla ca solia mea are sa-ti aduca veselie.
– Ei bine, vorbeste cat vei voi, te ascult. Dara nu stiu de ce, bag de seama ca in graiurile tale este ceva mierloit.
– Pareri, cinstite boierule. Precum vremea inchisa zamisleste visuri spaimantoase, asa poate ca voi fi avand si eu peri rai, si te inseala parerile.
– Bine, bine; sfarsaste, precum ai inceput.
– Si asa, luminate boierule, cum iti spuneam, stapanul meu nu baga in seama posidicul de vanat ce-i tot iesea inainte. Razbatu padurea prin toate colturile, dara parea ca se vorbise toate lighionile ca sa nu mai iasa de prin culcusurile lor. Scarbit de prostia fiarelor salbatice, ce stau pitulate, stapanul meu hotari sa se intoarca acasa. Cand, deodata, pe piscul unui munticel ce se ridica semet din raristea padurii, zari o caprioara sprintena, cu ochii blajini. Fu de ajuns o uitatura, caci ii rapi inima. Stapanul meu, Matahuz imparat, se ia dupa dansa. Caprioara fugi, el dupa dansa. Dara ea, mai iute de picior, il lasa pe urma si veni de se ascunse in culcusul asta. Iara pe mine ma trimise sa-i caut inima, si sa-i dau in mana pe hotomana de caprioara. Pentru aceasta am venit la d-ta, si te rog sa-mi dai ajutor ca sa ma intorc cu isprava buna.
– Mai, da' calendroi mi-ai mai fost! Stapanul tau, Matahuz imparat, mult trebuie sa fi cautat pana sa gaseasca un puschi ca tine...
– De mine zi ce vei pofti, boierule; dara sa nu cazi in ispita sa te atingi de imparatul, stapanul meu, ca, uite, se face lucru dracului.
– Nici ca m-am gandit la una ca asta. Dara imparatul, vanatorul tau, sa vie sa-si caute caprioara.
Si fiindca vorba vorba aduce, cotosmanul si boierul statura la taifas si se intelesera la cuvinte. Ei hotarara ca sa vie Matahuz imparat sa dea ochi cu fata boierului.
Intorcandu-se cotosmanul la stapanul sau, ii spuse cum a izbutit in solia lui si pusera la cale ca in sarbatoarea viitoare sa mearga impreuna.
Baiatul nu putea domiri cum de sa mearga el asa golonet. Iara cotosmanul nu-i da ragaz sa se gandeasca la d-alde-astea, ci il lua cu vorba pe departe si cu un cusur suptire il facea sa priceapa ca are sa fie fericit.
Trecura zilele ca ziua de ieri si veni sarbatoarea asteptata.
Cotosmanul lua pe stapanul sau si pleca cu el in petit. Mersera ce mersera si, ajungand intr-o padure, aproape de palaturile boierului celui cu fata, se oprira. Baiatul ramase adumbrit intr-un crangulet verde, caci era gol pistol. Iara cotosmanul o rupse d-a fuga spre curtea boierului celui mare. Cum ajunse, incepu a striga cat il lua gura:
– Sariti, sariti! ca ne-a jefuit hotii.
Toti cu totul iesira sa vaza ce s-a intamplat. Cotosmanul, abia rasufland si cu spaima in fata, zise boierului:
– Da' bine, boierule, in coprinsul dumitale se poate ca ziua-n amiaza mare sa ne calce hotii?
– Unde? Cum? Ce s-a intamplat? intreba boierul.
– Ce sa fie? Iaca tocmai cand veneam cu Matahuz imparat, stapanul meu, sa-ti vedem fata, o ceata de haiduci puse mana pe noi, a jafuit pe stapanu-meu pana la camase, iara eu ma strecurai, si pe ici mi-e drumul, alergai intr-un suflet sa-ti dau de veste si sa cer ajutor de la d-ta. Abia, uite, am scapat cu zilele.
– Bre! striga boierul. Cum se poate una ca asta, ca sa jefuiasca hotii, p-aproape de palaturile mele, pe Matahuzul tau imparat? Sa sara cu mic cu mare intr-ajutor!
– Acum este de prisos, boierule. Talharii au luat-o la sanatoasa. Mai bine da-mi un rand de haine, ca sa duc stapanului meu si sa poata veni pana aici. Cat pentru talhari, fii pe pace, ca va sti el ce sa faca pentru dansii.
Lua hainele ce-i dete boierul si se intoarse la stapanul sau. Dupa ce il imbraca si-l invata cum sa se poarte la boierul, pleca cu dansul.
Ajungand, ii iesi boierul inainte si-l priimi cu toata cinstea.
Cand fura in casa, Matahuz imparat se tot uita pe dansul. Oamenii casei incepura sa sopoiasca si sa-si dea coate, zicand: ori ca este prea fudul acest Matahuz imparat, sau ca este prost.
Cotosmanul, bagand de seama, zise boierului:
– Ma rog sa nu-ti fie cu suparare, dara stapanul meu n-a purtat pana acum asa haine proaste.
Numaidecat boierul porunci sa-i aduca altele, muiate numai in fir. Pana una alta, cotosmanul se dete pe langa stapanul sau, si pe furis ii dete ghiold si-i sopti la ureche ca sa se tie sa nu se tot uite pe dansul asa ca prostii si ca mojicii.
Dupa ce se imbraca cu hainele cele bune, el se tinu bine si nu se mai uita asupra lui; apoi intrara in vorba si se ispravi treaba cu bine.
Si nici ca se putea altfel. Caci ginerele, desi era Matahuz imparat, dara boiul lui cel maret, chipul cel bine facut si alb ca zapada, trupsorul lui cel tras ca prin inel si nalt ca un brad, facea mai mult decat toata imparatia si decat toata boieria.
Dupa ce se hotari ziua de cununie, pleca. Pana atunci bietul flacau se framanta cu gandul ce o sa faca el si unde o sa-si duca mireasa.
Cotosmanul nu-i dadu raspas sa se mai gandeasca, ci cu fel de fel de glume si snoave ii fura gandurile si-l inveselea.
Cand fu ziua hotarata pentru cununie, se dusera iarasi amandoi. Boierul ramase incremenit. De unde se astepta sa vie cu oaste si cu marire ca un imparat, ma rog, il vazu viind ca un cioflingar, si incepu a se indoi si a se codi sa dea fata dupa dansul.
Cotosmanul mirosi indata cam cum merge siretenia si lua pe boier d-oparte, zicandu-i:
– Boierule, sa nu-ti fie paraxin unde ne vezi ca am venit numai amandoi. Iaca, iaca, iaca, cum mergea treaba: curg foile de zestre ca ploaia la parintii lui Matahuz imparat. Iara el nu voieste nici in ruptul capului sa ia pe alta, fara decat pe fata dumitale. Parintii se impotrivesc la una ca asta. Eu insa l-am indemnat si-l indemn mereu sa te aiba de socru. Vezi ca stiu eu ce stiu. Casa ca a dumitale si cinstita, si laudata, nu se mai gaseste pe lume; si flacau ca Matahuz imparat ba, ba, ba, mai rar. Apoi casa ce o sa tie asta pareche are sa fie fara seaman. Pentru aceasta si stapanul meu, ascultandu-ma, s-a hotarat sa o ia fara voia parintilor si sa se traga la mosiile lui, sa traiasca acolo ca un boier mare.
– Frumos cuvintezi tu, dara eu stiu ca binecuvantarea parintilor intareste casele fiilor.
– Dara mai este si alta poveste, raspunse si cotosmanul. Cu sluta in vatra casa ajunge sa fie cu usa prin pod si cu ferestrele pe sub pat. Mai bine:
Sa muncesti
Si sa traiesti,
Si ce-ti place sa iubesti.
– Cam ai dreptate, tu. Dara ma bate gandurile sa mai amanam nunta.
– Fie si asa. Nu ma impotrivesc. Eu insa te sfatuiesc sa nu pierzi din mana un giuvaer ca acesta ce ti-l trimite Dumnezeu. Norocul cand pica omului, atunci sa stie sa-l apuce si sa-l pastreze.
– Ei, aide, de! aide. M-ai biruit cu limbutia ta.
Toate fiind gata, se cununara si facura o nunta, de se duse vestea in sapte sate.
Trei zile si trei nopti tinura veseliile. A patra zi trebuia sa mearga cu nunta la mosiile lui Matahuz imparat.
Acesta se pierduse cu totul. Nu stia ce sa faca; nu stia nici ce mai vorbeste de rusine.
Cotosmanul se dete pe langa dansul si ii zise:
– Tine-ti firea, omule, nu fi copil! Am ingrijit eu de toate. Tie sa nu-ti pese de nimic. Sa taci
Mai veni nitel inima la loc lui Matahuz imparat, cand auzi graiurile cotosmanului. Nu se putea domiri insa cum va face el si la ce mosii il va duce.
Toate se pusera la cale. Toate erau pregatite pentru plecare. Ginerele si mireasa se urcara in caruta si pornira. Cotosmanul insa o apuca inainte si zise vizitiilor sa se tie pe urma lui, ca el ii va calauzi.
Asa facura. Apucara pe campii unde mii de floricele impodobea pamantul. Vantul abia adia si clatina usurel frunzele pomilor ce se afla ici si colo in calea lor. Brotaceii oracaiau in departare. Din cand in cand cucul canta partea dreapta. Pasarile ciripeau; iara privighetorile prin crangulete inflorite tragea niste geamparale de-ti lua auzul.
Cotosmanul mergea inainte si asa de iute, incat carutele nu se puteau tine de dansul. Aci pierea ca o naluca, aci se invartea inapoi si facea semn pe unde sa apuce.
Pasamite, calauzind, el facea dresurile inainte. Intalnind cirezile de vite ale unor zmei, el spuse vacarilor ce sa zica, cand ii vor intreba cineva ale cui sunt cirezile, ca de unde nu, pieirea capului ce va cadea peste dansii de la Dumnezeu va fi groaznica. Intalnind turmele, spuse asijderea ciobanilor ce sa zica si ei, caci de unde nu, Muma-padurei ii va chinui bagandu-le mainile in caldarea cu jaratic, pana vor muri, si sufletele lor vor ajunge la munci nesfarsite.
Bietii oameni, de spaima, si stiind ca gura nu-i tine chirie, spuse celor ce ii intrebara, precum ii invatase cotosmanul, carele era in chip de om.
Ajungand carutele, oamenii miresei intrebara pe vacari, cand vazura sumedenia de cirezi:
– Ale cui sunt cirezile astea, fartatilor?
– Ale cui sa fie? raspunsera vacarii, iaca ale lui Matahuz imparat.
Se minunara toti de bogatiile acestui imparat. Mergand mai-nainte, dete de niste turme de oi. Si atatea de multe erau, incat nu le putea coprinde cu ochii. Intreband:
– Ale cui sunt aste turme, prietenilor?
– Ei, Doamne! Ale cui sa fie? Ale lui Matahuz imparat sunt si inca astea nu-s nimic!
Cand auzira una ca aceasta, toti se lovira cu mana peste falca. Ei nu mai putura sa-si stapaneasca mirarea si fericirea pe mireasa ca a dat peste un barabt asa de june, frumos si bogat.
Iara Matahuz imparat tacea malca si inmarmurit de cele ce vedea. Auzea si i se parea ca viseaza, iara nu ca sunt aievea cele ce se aratau ochilor lui.
Cotosmanul se mandrea si se falea cu bogatiile stapanului sau. Cand, iara nu se mai vazu. Nu se stiu ce se facu. Pare ca intrase in pamant.
El insa dete o repezitura inainte. Si ajungand la palaturile zmeilor, pe ale caror mosii erau, le zise cu grai ingrozit:
– Fugiti, zmeilor, si va ascundeti, ca iata ca vine Ilie, Palie, sa va potopeasca, sa va parjoleasca, si dupa el Luceflenderu, sa va ia suflengheru.
Racori de groaza cuprinse pe zmei cand auzira pe neasteptate o veste asa de primejdioasa. Nu stia incotro sa se dea d-oparte pana va trece acest parjol ce le spunea cotosmanul.
Acesta se prefacu a le fi prieten si a le da sfaturi bune. Vorbele lui atata ii ametise, incat de spaima pare ca le luase panza de pe ochi si se pierdusera cu totul.
Atunci le zise cu grabire si cu o prefacuta grija:
– Veniti, veniti mai iute incoa, sa va ascunz eu in sira asta de paie din batatura.
Bietii zmei atata se speriasera, incat nu mai stiau ce face. Se lasara sa-i ia si sa-i ascunza.
Cotosmanul ii baga in sira de paie, si ii dete foc. Indata vapaia se urca pana la cer, iara bietii zmei tipau de usturime in para focului, de sa le plangi de mila. Tipara ce tipara, dara o data cu focul li se stinse si lor glasciorul si se facura scrum.
Atunci iaca si nunta intra pe poarta palatului. Slugile spusera si ele dupa cum le invatase cotosmanul, ca palaturile astea sunt pe mosiile lui Matahuz imparat.
Cand intrara in palat, ce sa vezi dumneata? Bogatia de pe lume era acolo. Paretii numai in aur poleiti. Pardoseala era de clestar, iara invalitoarea era de acioaie si de plumb.
Se mai minunara o toana oamenii ce insotira pe mireasa.
Dupa ce se asezara tinerii, oamenii se intoarsera la boier si-i povestira tot ce vazura. Boierul nu se cai ca si-a dat fata lui Matahuz imparat. Iara acesta se mira de unde si pana unde sa-i vie lui acea bogatie. Traira in pace si in veselie perechea nuntita si or fi traind si astazi, de n-or fi murit.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa! Si-am incalecat pe-o capsuna, si v-am spus copii o mare si gogonata minciuna!

Serbare de 8 martie

Pentru serbarea de 8 martie

De ziua mamei - serbare de 8 martie

PERSONAJE ÎN SCENETĂ: Iarna, Primăvara, Ciocănitoarea, Furnica, Greieraşul, Mormăilă, Ghiocelul, Soarele, Fluturele, Laleaua, Narcisa, Vioreaua şi Mărţişorul

(PE SCENĂ INTRĂ PREZENTATORUL:

Bun sosit, iubite mame
La a noastră sărbătoare!
Si voi tati, fiti fericiti
Cu emotii ne priviti!
Noi multe am invatat
Şi cu drag v-am asteptat
Cantece si poezii
Am repetat zi de zi.
Vrem acum sa ne-ascultati
Si sa ne aplaudati.

Ger, zapada, tot s-a dus,
Verde-i jos, senin e sus
Primavara vine, vine,
Peste tot e cald si bine.
Crângu-i plin de floricele,
Vin cocori si rândunele.

Ce se-aude ? Ce să fie?
Parcă este gălăgie!
Cineva e la intrare,
Cine, cine este oare?

(vezi jucarii copii pentru diverse ocazii)

INTRĂ  IARNA  PRESĂRÂND  FULGI ŞI  ÎN  URMA  EI  COPII CU  SĂNIUŢA :

COPIL  1 Iarna blajină  a rămas  de astă  toamnă
Presărând  cu  fulgi  prin aer
Şi-a  întins  din  zare-n  zare
Pânza  ei  strălucitoare 
Dar  aş  vrea  să  plece-acum

COPIL   2 :Of! Primăvară ¡ Primăvară ¡
Ia  zăpada de pe coastă
Să  răsară floricele  şi  să cânte  păsărele

COPIL  3 :Primăvara e pe drum 
Voi un simţiţi că bate vânt de primăvară
Blând şi dulce peste ţară

COPIL  4  :Timpul  treceparcă zboeră
Iată  am  ieşit din iarnă
Se-ntorc  rândunelele
Vin  în  stoluri  berzele
Cucu-şi strigă  numele
Prin  toate  pădurile
Iar  privighetoarea  cântă
Toată lumea să  audă
Că  s-adus  iarna cea  grea
Şi-a venit  primăvara

INTRĂ  PRIMĂVARA  ŞI  PRESARĂ  FLORI  ÎN TIMP CE  UN  COPIL   RECITĂ :

COPIL  5 .Pajiştile-s pregătite
După zile mohorâte
Livezile  râd  sub  soare
Natura  e-n  sărbătoare

IARNA:( vine  în  faţa  scenei  ameninţător  cu  bagheta  spre copii)
- Nu  mă sperie  pe mine vântul călduţ de primăvară. Sunt  stăpână aici şi un voi pleca în grabă.Frumuseţea  şi  strălucirea  mea  un  are   seamăn .
PRIMĂVARA :
-Eu sunt mai  tânără şi  mai  frumoasă . Pe mine  mă  mângâie soarele  cu  razele  lui  călduţe  şi  luminoase .
IARNA :
- Eu , deşi  am inima  de gheaţă, le  ţin de cald  semănăturilor .Le învelesc  cu  covoare  albe  şi  moi  de  nea .
PRIMĂVARA :
- Eu  trezesc la  viaţă întreaga  natură  .Aici  flori  , dincolo  verdeaţă ,   pomi  în  floare  ,  zumzet  de  albine, ciripit  de  păsărele  .Ogoarele  răsună  de duduitul  tractoarelor .
IARNA  :
-Eu  le  pregătesc  copiilor  cele  mai  multe  bucurii: zăpadă pentru  schi , gheaţă  pentru patinaj  , pârtie  pentru  săniuş  . Le  aduc  vacanţa  cu  brad  împodobit  cu  jucării.

COPIL 2  :  -E  adevărat  că  ne  aduci  multe  bucurii ,dar ne-am  cam  săturat  de  ger

IARNA  :
-  Voi  vreţi  să  plec  , dar  cine  vă  va  mai  desena  flori  de  gheaţă  pe  geamuri , cine  vă  va  mai  cerne  zăpadă  să  vă  daţi  cu  săniuţele
Nu   demult  spuneaţi  că  mă  iubiţi ….  RĂILOR ……
(supărată, iarna  se  retrage  )

CIOCĂNITOAREA :( bate  la  uşă  )
-  Cioc, cioc ¡ Furnicuţă   eşti  acasă 

FURNICA :( iese   din  spatele  uşii  improvizate )
-    Da poftim, chiar  stau  la  masă. Dar  ce  vânt  te  aduce  aici 
CIOCĂNITOAREA :
-    Ghici
FURNICA :
        -  Nu    sunt  tare  la  ghicit  , spune-mi  hai , de  ce-ai  venit 
CIOCĂNITOAREA :
-    Veste  bună  ,  draga  mea  ,  a plecat  iarna  cea  grea

FURNICA  :
-    Ei,  vorbe  de  ciocănitoare ¡
CIOCĂNITOAREA :
-  Cănd  te-am   mai  minţit  eu  oare ?  Uite  câmpul  tot  în  floare  şi  pe  cer  e-aşa  un  soare ……..
SOARELE :(  intră  făcând  ocolul  scenei  apoi  se  aşează  lângă primăvară  )
-    Eu  sunt măreţul  soare
Şi  vin  cu  primăvara 
M-arăt  în  toată  ţara 
La  cei  ce iubesc
GREIERAŞUL:( intră  zăngănind  la  chitară  )
-    Cri !cri! cri ! eu  am  ghicit
Primăvara  a  venit  ¡
CIOCĂNITOAREA :
-  Eşti   un  greieraş  isteţ
FURNICA :
-    Şi  un  mândru  cântăreţ
GREIERAŞUL :
-    Cri !cri! cri ! ce  bine-mi  pare
Că-i  frumos  e  cald  e  soare
Să-mi  strunesc  vioara  mea 
Ca  să  cânt  voios   cu  ea .
FLUTURELE :
-    Stai  puţin şi  un cânta
Aş  dansa  şi  eu  cu  voi
Căci  sunt  dansator  de  soi
Printre  flori  eu  zi  de  zi
Dansez  vesel  prin  câmpii
MORMĂILĂ :( iese  din  spatele  uşii  întinzându-se  )
-    Ei ,  ce-i  asta  ,cine  m-a  trezit  ?
Spuneţi  iute  cine  a  îndrăznit ?
Vreau  să   dormmm ............sunt  obosit,  nu  vedeţi  cum  am  slăbit?
Mor  .mor ,  mor  mi-e  somn  de pic
N-am  dormit  decât un  pic
FURNICA şi CIOCĂNITOAREA  :
-    Toată  iarna-ai  sforăit  şi  mai  spui  că  n-ai  dormit ?
GREIERAŞUL:
-    Lasă  somnul  fii  voios ,
Că  acum  e timp  frumos
MORMĂILĂ :
-    Ce  vorbeşti  aşa  să  fie ?
Uf  !  Ce dor  mi-a  fost  de  soare !
Dar  , ia  spuneţi ,  oare  ştiţi 
Cine-i  cel  care  vesteşte
Primăvara  când  soseşte ?
CIOCĂNITOAREA :
-    Cine-i  cel  care  vesteşte Primăvara  când  soseşte  ?
FURNICA :
-    Am  ghicit ! E  mititel şi  îl  cheamă  ghiocel !
-   
GHIOCELUL ( se ridică  în  picioare  din  stând  ghemuit  )
-    Am  sosit , sunt  Ghiocelul ,
Mică  şi  plăpândă  floare ,
Eu  înfrunt  iarna  şi  gerul 
Şi  chem  razele  de  soare
GERIERAŞUL:
-    Bine-ai  venit  din  nou  la  noi
Prieten  ghiocel
Că  ne-ai  adus  miros  de flori
Şi  cucul  prin  zăvoi
GHIOCELUL:
-    Eu  mă duc  acum la  uşa 
Florilor  şi  bat  uşor
Au  dormit  destul o iarnă
Să  le  scol  din  somnul  lor
PRIMĂVARA :
-    Te  voi  îsoţi  şi  eu  !
FLORILE   VIN  DIN  SPATELE  UŞII  PE  RÂND  :
LALEAUA:
-    Bună  dimineaţa  Primăvară !
Bine-ai  venit  din  nou  la  noi ,
Tu  care-aduci  lumină-n  ţară
Şi  viaţă-ntregului  zăvoi
VIOREAUA:
-    Te  aşteptam  cu-atâta  bucurie
Şi  nerăbdare  ca  să  vii
Primăvară  eşti  zâmbet  ce  ne-mbie
Să  ieşim   din  case  şi  flori  şi  copii !
NARCISA :
-    Primăvară  , primăvară
Ai  sosit  la  noi  în  ţară
Te  rugăm   să  nu  mai  pleci
Să  rămâi  aici  pe  veci
Că  de iarna  grea  ce-a fost
Ne-am  săturat  rău  de tot !
PRIMĂVARA:
-    Eu  vă  spun  că  sunt  frumoasă
Chiar  de  par  lăudăroasă
Dar  să  ştiţi  că  în  vechime
Anul  începea cu mine
Pentru  voi  voi  eu  am  venit
Cu  soare cald  v-am  dăruit
Să   fac ziua  uşor  să  treacă
Să  aveţi  mult timp  de  joacă
GREIERAŞUL:
-    Haideţi  toţi  la  joacă-acum
Zburdaţi  vesel  pe  afară
Semn  v-aduc  că  a sosit
Mult  dorita  primăvară
VINE   VINE  PRIMĂVARA ! ( se  cântă şi  dansează  în  cerc  şi în  perechi  )
            Vine vine  primăvara
             Se  aşterne-n  toată  ţara 
             Floricele  pe  câmpii
          Hai  să  le-adunăm  copii
         
          Creşte  ,creşte  iarba  verde                   Cucul  , cucul  strigă  tare
          Cicârlia-n  nori  se  pierde                     Pitpalacu-n  luncă  sare 
          Haideţi  s-ascultăm  copii                      Mieii   zburdă  pe  câmpii
          Al  ei  cântec  din  câmpii                     Haideţi  să-i  vedem  copii

Înfloresc   grădinile             Cântă  ciocârliile               Joacă  fete  şi  băieţi
Ceru-i  ca  oglinda               Imn  de  veselie                 Hora-n  bătătură
Prin  livezi  albinele             Fluturii  cu  miile              Ah  de  ce n-am  zece  vieţi   --bis
Au  pornit  colinda              Joacă  pe  câmpie               Să  te  cânt natură                 ---bis

SUNT  OPRIŢI  DIN  DANS  DE  CĂTRE  MĂRŢIŞOR  :

 MĂRŢIŞORUL:
-    M-aţi  recunoscut  desigur 
Sunt  doritul  mărţişor
Ce  împart  cu  bucurie
O  podoabă   tuturor

PREZENTATORUL :Drag   mărţişor  bine-ai  venit 
Venirea  ta  ne-a  amintit
Cu  cît  drag  am  făurit 
Un  mic   cadou   un  mărţişor 
Mamelor    de  ziua  lor

GREIERAŞUL  .Vai  cum  era   ca   să  uitaţi 
Tocmai  de   măicuţa  care
De   la  primul  pas  al  tău
Te  păzeşte  de  cei   rău 
Te   iubeşte  şi  te   ceartă 
Te  învaţă   şi  te  iartă  !

SE VOR  RECITA  POEZII  DEDICATE  MAMEI DE  CĂTRE  TOŢI  COPII:

Eu  n-am  uitat   şi  de  cu  zori
Toţi  ghioceii  albi  de  sub  ninsori 
I-am  adunat  cu  dragoste  adâncă
Să  ţi-i  aduc în dar  de  ziua ta
Neînsemnat  buchetul   meu  e  poate 
D-antrânsul vei  citi simţirea  mea 
Şi  gândurile   cele  mai  curate

CÂNTEC :   Flori  pentru  mama
1.Am  cules  cu  bucurie
Busuioc  şi  iasomie  - bis
Stânjenei  şi  albăstrele 
Să  le  dau  măicuţei  mele -  bis

         REFREN  :  Dragă-mi  eşti  mămico
                              Drag îţi  sunt  şi  eu
                              Şi-ţi  închin  mereu
                              Orice gând  al  meu
                               Draga  mea  mămică
                              Să  cresc mare-aş  vrea
                              Pentru  mulţumirea  ta
2.Nota   10  ,  nota   9
Le   culeg  pe  amândouă-  bis
Parcă-s  nişte  flori   şi  ele
Să  le  dau  măicuţei  mele -  bis

3.Daca-ş   fi  un  pic  mai  mare
Aş  culege  flori  din  soare -  bis
Şi  din  lună-aş  lua  mărgele
Să  le  dau  măicuţei  mele   -  bis

Veniţi  cocori  din  zare-albastră
Veniţi  la  sărbătoarea  noastră
Veniţi  ca  să  slăvim  femeia
În  viaţa  noastră  ea-i  scânteia
Scânteia  ce  luminează  drumul
Scânteia  ce  risipeşte  fumul
Scânteia  ce  aprinde  ficul
Scânteia  ce  sfinţeşte  locul


E  ziua  ta  măicuţă  scumpă
Ca  ziua  tuturor  la  fel
Copilul  tău  ţi-aduce   astăzi
Tot  ce-i  mai   luminos  cu  el
Alăturea  de  flori  şi  gănduri
De  fapte  ce  le  dă   oricui
El  îţi  aduce  cu  iubirea 
Şi  viaţa  şi  lumina  lui

E  ziua  ta 
Măicuţa mea  cea  bună
Dacă-aş  putea  
Ţi-aş prinde  în  cunună
Toţi  trandafirii  zărilor   uşori
Şi  cântecele  ca  pe  nişte  flori 
Şi  razele  de  soare şi  de  lună
Pe  toate  ţi  le-aş  prinde  în  cunună
Dar  până  cresc  nu  pot 
Oricât  aş  vrea  , decât:
Să  te  sărut , măicuţa  mea

8    Martie  e  ziua  ta  !
            O  floare-ţi  dau  măicuţa  mea
            Şi  vreau  să  ştii  că-n  acest  dar 
            E  dragostea  fără  hotar
            Sunt  visele  ce port  în  gând 
            Că  voi  fi  bun  şi  drept  oricând
           C-ascultător  voi  fi  mereu
            Mămico-acesta-i  darul  meu  !
            

Eu  sunt  mic  măicuţă  dragă
Dar  tare   te  iubesc 
Încât  întreg  pământul 
Aş vrea  să-ţi  dăruiesc
Dar  vezi  măicuţă   dragă 
Eu  sunt  aşa  de mic 
Pământul  este  mare
Şi  nu  pot  să-l  ridic
Dar  din întreg pământul 
Cât  ochii  îl  cuprind
 O   floare  am  cules 
Cu  drag  şi  ţi-o  întind

E ziua  ta  măicuţă
Te-aşteaptă flori  pe  masă
Şi  un cadou  micuţ  te-aşteaptă
Când  ai  să  vii  acasă
Am  să-ţi  sărut  obrajii 
La  piept   când  mă vei  ţine
Şi  mâinile  ce  n-au 
Odihnă  pentru  mine

Tu  îmi  alungi tristeţea  de pe  frunte
De câte  ori  o umbră poposeşte
Şi  tot  de-atâtea  ori , când  e  fierbinte
Tot  mâna  gingaşă  o  răcoreşte
Eşti  mereu  alăturea  de  noi
La bine  şi  la greu   şi  la  nevoi 
Cu  tine  mamă  totul  e  uşor 
Şi  doar cu  tine  mă  avânt  în  zbor

CÂNTEC:   E  ziua  ta  mămico  !
1.Aş  vrea  să-ţi  culeg o  floare 
Un  mic  ghiocel frumos
Dar  până  la  urmă  moare 
Şi  nu  e  de  folos
     REFREN: E ziua  ta  mămico 
                      În  dar  ţi-am  adus  inima 
                      Şi  crede-mă  mămico
                      Un  dar   mai  frumos  nu  se  putea
2.Aş  vrea să-ţi  culeg  steluţe 
Să-ţi  fac un  frumos  colier
Dar  cine  nu  ştie  oare
Că-n  zori  steluţele  pier

3.Am  vrut  să-ţi  culeg  din  soare 
O   rază   să-ţi  prind  în  păr
Dar  tu  străluceşti  mai  tare 
De dragoste  şi  dor

Dragi  părinţi  voi  cu  iubire
De-a  mea  creştere-ngrijiţi
Şi pentru-a  mea  fericire 
Tot  ce-aveţi  cu  drag  jertfiţi
Vă  trudiţi  şi  zi  şi  noapte
Pentru  mine  adunaţi
Iar  prin  sfaturi  şi  prin  fapte
Drumul  bun  mi-l  arătaţi
Azi  sunt  mic , azi  n-am putere
Truda  să  vi-o  răsplătesc
Dar sprea  voastră  mângâiere
Eu  învăţ  şi mă  silesc
Iar   apoi  când  voi  fi  mare
Şi  la  minte  luminat
Spre  a  voastră   mângâiere
Voi  lucra  neîncetat

Mama  mea-i  o mamă  bună
Inima-i e  cuib  de lună
Tot  ca  tata  e  şi  ea
E   ca  orice  mamă    ,  stea
De  la  ea  ştiu  tot   ce  ştiu
Ea-mi   arată  cum  să  fiu
Cum  să  merg ,cum  să  vorbesc
Şi  cât  de frumos  să  cresc
Sărut  mâna  mamă  bună
Viaţa  ta  îmi  e  cunună
Îţi  promit  pentru  mai  bine
Că   voi  fi  şi  eu  ca  tine

E  iute  ca  o  rândunică ,  măicuţa  mea
E  harnică  e curajoasă
Şi  este  atât  de  frumoasă
Eu  tare mult  aş  vrea
Să  aibă  parte-n  viaţă
De-o  cale  luminoasă
Să-i  fie  drumul   lin 
C-o  merită  din  plin  !
Cântec  :
Ce  dragă-mi   este  mama
Când  mă  gândesc la  ea 
Cu  glasul  ei  -bis
Pe  braţul  ei - bis
Uşor  mă  legăna –bis

Şi-atunci  când   voi  fi  mare
Şi  depărtat  de  ea
Tot  gândul   meu-  bis
Se  va-ndrepta - bis
Mereu  spre  mama  mea-  bis

De-ar  fi  în   lume   doar  o  floare 
Ca  s-o  aflu    aş   umbla 
Doar  o stea   strălucitoare
Ar  primi-o  mama  mea
Doar  o  pasăre  să  cânte 
Graiul  ei  l-aş  învăţa
Cântul  fără  de   cuvinte
Mamei   i  l-aş  da

Eu  măicuţei i-am cules
Violeta ,  albăstreaua 
Şi  mai  alb, mai  alb  ca  neaua
Ghiocelul ,  clătinându-şi 
Lin  cercelul

În  buchet  eu n-am  uitat 
Să  îi   pun  neaparat 
Sănătatea  într-o   floare
Bucurii  şi   strop  de  soare
Fericire    fir  cu  fir 
Şi  în  panglica  legată 
Toată   dragostea curată

Eu  la  şcoală  am  lucrat
Un  şnur din  două  fire
Prin  el  aş  vrea  să  dau
Lumii  întegi  de ştire
Cât  o  iubesc  pe  mama
Ce  mult  o  preţuiesc
Şi  pentru  tot  ce  face
Mereu  am  s-o  cinstesc
Unul  e  roşu  altul e  alb , curat 
Şi  cu  sfială-am  încercat
Să  pun  în  el  iubire
Respectul  meu  cel  mare
Pentru  mămica  mea
Ce-n   lume n-are-asemănare !

Chiar de-aş  înconjura  pământul
Şi-aş  osteni înconjurându-l
Mi-ar  da  puteri  în clipe  grele
Cuvântul  cald  al  mamei  mele

Sărutul  mamei  pune-n   suflet  viaţă
Surâsul  ei  e  cea  dintâi  povaţă
Ni-e   somnul  dulce când  o  ştim aproape
Şi  visele  se  nasc senin  din  ape

Eu  am  doar   7   ani dar mi  se  pare
Că-n  suflet  am  crescut  mai  mare
Căci  ştiu  de  ziua  mamei 
Să-i  fac  o   urare

Acum  când  am crescut mai  mare
Mă  întreb  adeseori :
Cum  de poţi  tu  mamă  oare
Să  mă  ierţi de-atâtea ori?
Să  mă  ierţi  că  nu-s cuminte
Să  mă  ierţi  când  nu  prea-nvăţ
Să-mi  aduci mereu  aminte
Încercând  să  nu mă  cerţi  ?

Cuvântul  mamă e-un  cuvânt
Cum nu  e  altul  pe  pământ
Mai  luminoasă  ca  o  rază
Ea viaţa   noastră  o veghează

COR:
Nu  va  fi nicicând  de-ajuns 
Ca  să vă  mulţumim şi  să  vă  răsplătim
De-aceea din  adâncul  firii
Noi  ,  cântecul  iubiri
Cu  drag  vi-l  dăruim

Cântec:  Soarele  de  dimineaţă  !
1.Soarele  de  dimineaţă
Să   răsară-n  calea   ta
Îţi doresc   măicuţă  dragă
Fericire-n  viaţa  ta
        REFREN:  Lângă  tine mama  mea
                           Stau  mereu  alăturea
                          Lângă  tine  fericirea  mi-o  găsesc
                          Lângă  tine  nu-i  durere
                          Nici  un  nor  doar  cer  senin
                          Lângă  tine  am  de  toate  nu  suspin !
2.Mi-amintesc  măicuţă  dragă
Când  pe  braţe  mă  ţineai 
Şi  cu  ochii plini  de  lacrimi 
Pe  obraji  mă  sărutai

3.Zi  de  zi  tot  lângă  mine
Timpul  ţi-l  petreci  mereu
Cu  recunoştinţă-n  suflet
Mulţumiri  ţi-aduc  azi  eu

ÎN  ÎNCHEIERE  SE  MAI  POATE  CÂNTA  „LA  MULŢI  ANI ! „